1Domnul a vorbit lui Moise, în pustiul Sinai, în luna întâi a anului al doilea, după ieșirea lor din țara Egiptului. Și a zis:
Paştele în pustia Sinai
2„Copiii lui Israel să prăznuiască Paștile la vremea hotărâtă.
3Să îl prăznuiți la vremea hotărâtă, în a paisprezecea zi a lunii acesteia, seara; să îl prăznuiți după toate legile și după toate poruncile privitoare la el.”
4Moise a vorbit copiilor lui Israel să prăznuiască Paștile.
5Și au prăznuit Paștile în a paisprezecea zi a lunii întâi, seara, în pustiul Sinai; copiii lui Israel au făcut întocmai după toate poruncile pe care le dăduse lui Moise, Domnul.
6S-a întâmplat că niște oameni, fiind necurați din pricină că se atinseseră de un mort, nu puteau prăznui Paștile în ziua aceea. Ei s-au înfățișat în aceeași zi înaintea lui Moise și înaintea lui Aaron.
7Și oamenii aceia au zis lui Moise: „Noi suntem necurați din pricina unui mort; de ce să fim nevoiți să nu ne aducem la vremea hotărâtă darul cuvenit Domnului în mijlocul copiilor lui Israel?”
8Moise le-a răspuns: „Așteptați să văd ce vă poruncește Domnul.”
9Și Domnul a vorbit lui Moise și a zis:
10„Vorbește copiilor lui Israel și spune-le: „Dacă cineva dintre voi sau dintre urmașii voștri este necurat din pricina unui mort, sau este într-o călătorie lungă, totuși să prăznuiască Paștile în cinstea Domnului.
11Și să îl prăznuiască în luna a doua, în ziua a paisprezecea, seara; să îl mănânce cu azime și cu ierburi amare.
12Să nu lase din el nimic până a doua zi dimineața și să nu frângă niciun os din el. Să îl prăznuiască după toate poruncile privitoare la Paști.
13Dacă cineva nu este necurat, nici nu este în călătorie și totuși nu prăznuiește Paștile, sufletul acela să fie nimicit din poporul lui; pentru că n-a adus darul cuvenit Domnului la vremea hotărâtă, omul acela să-și ia pedeapsa pentru păcatul lui.
14Dacă un străin, care locuiește între voi, prăznuiește Paștile Domnului, să se țină de legile și poruncile privitoare la Paști. Aceeași lege să fie între voi, pentru străin ca și pentru băștinaș.”
Norul
15În ziua când a fost așezat Cortul, norul a acoperit locașul Cortului întâlnirii; și, de seara până dimineața, deasupra Cortului era ca înfățișarea unui foc.
16Întotdeauna era așa: ziua, norul acoperea Cortul, iar noaptea, avea înfățișarea unui foc.
17Când se ridica norul de pe Cort, porneau și copiii lui Israel; și acolo unde se oprea norul, tăbărau și copiii lui Israel.
18Copiii lui Israel porneau după porunca Domnului și tăbărau după porunca Domnului; tăbărau atâta vreme cât rămânea norul deasupra Cortului.
19Când norul rămânea mai multă vreme deasupra Cortului, copiii lui Israel ascultau de porunca Domnului și nu porneau.
20Când norul rămânea mai puține zile deasupra Cortului, ei tăbărau după porunca Domnului și porneau după porunca Domnului.
21Dacă norul se oprea de seara până dimineața și se ridica dimineața, atunci porneau și ei. Dacă norul se ridica după o zi și o noapte, atunci porneau și ei.
22Dacă norul se oprea deasupra Cortului două zile, sau o lună, sau un an, copiii lui Israel rămâneau tăbărâți și nu porneau; și când se ridica, porneau și ei.
23Tăbărau după porunca Domnului și porneau după porunca Domnului; ascultau de porunca Domnului, de porunca Domnului dată prin Moise.