1Domnul a vorbit lui Moise și a zis:
Trâmbiţele de argint
2„Fă-ți două trâmbițe de argint; să le faci de argint bătut. Ele să-ți slujească pentru chemarea adunării și pentru pornirea taberelor.
3Când se va suna cu ele, toată adunarea să se strângă la tine, la ușa Cortului întâlnirii.
4Când se va suna numai cu o trâmbiță, să se strângă la tine căpeteniile, mai marii peste miile lui Israel.
5Când veți suna cu vâlvă, să pornească cei ce tăbărăsc la răsărit;
6când veți suna a doua oară cu vâlvă, să pornească cei ce tăbărăsc la miazăzi: pentru plecarea lor, să se sune cu vâlvă.
7Când va fi vorba de strângerea adunării, să sunați, dar să nu sunați cu vâlvă.
8Din trâmbițe să sune fiii lui Aaron, preoții. Aceasta să fie o lege veșnică pentru voi și pentru urmașii voștri.
9Când veți merge la război, în țara voastră, împotriva vrăjmașului care va lupta împotriva voastră, să sunați cu vâlvă din trâmbițe, și Domnul, Dumnezeul vostru, Își va aduce aminte de voi și veți fi izbăviți de vrăjmașii voștri.
10În zilele voastre de bucurie, la sărbătorile voastre și la lunile noi ale voastre, să sunați din trâmbițe, când vă veți aduce arderile de tot și jertfele de mulțumire; și ele vor face ca Dumnezeul vostru să-Și aducă aminte de voi. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.”
Plecarea din Sinai
11În ziua a douăzecea a lunii a doua a anului al doilea, s-a ridicat norul de pe Cortul întâlnirii.
12Și copiii lui Israel au pornit din pustiul Sinai după taberele lor. Norul s-a oprit în pustiul Paran.
13Această întâi plecare au făcut-o după porunca Domnului dată prin Moise.
14Întâi a pornit steagul taberei fiilor lui Iuda, împreună cu oștirile lui. Peste oștirea lui Iuda era mai mare Nahșon, fiul lui Aminadab;
15peste oștirea seminției fiilor lui Isahar era Netaneel, fiul lui Țuar;
16peste oștirea seminției fiilor lui Zabulon era Eliab, fiul lui Helon.
17Când a fost desfăcut Cortul, au pornit întâi fiii lui Gherșon și fiii lui Merari, ducând Cortul.
18Apoi a pornit steagul taberei lui Ruben, împreună cu oștirile lui. Peste oștirea lui Ruben era mai mare Elițur, fiul lui Ședeur;
19peste oștirea seminției fiilor lui Simeon, era Șelumiel, fiul lui Țurișadai,
20peste oștirea seminției fiilor lui Gad, era Eliasaf, fiul lui Deuel.
21Apoi au pornit chehatiții, ducând Sfântul Locaș; până la venirea lor” ceilalți întinseseră Cortul.
22Apoi a pornit steagul taberei fiilor lui Efraim, împreună cu oștirile lui. Peste oștirea lui Efraim era mai mare Elișama, fiul lui Amihud;
23peste oștirea seminției fiilor lui Manase era Gamliel, fiul lui Pedahțur;
24peste oștirea seminției fiilor lui Beniamin era Abidan, fiul lui Ghideoni.
25Apoi a pornit steagul taberei fiilor lui Dan, împreună cu oștirile lui: ei erau coada tuturor taberelor. Peste oștirea lui Dan era mai mare Ahiezer, fiul lui Amișadai;
26peste oștirea seminției fiilor lui Așer era Paguiel, fiul lui Ocran;
27peste oștirea seminției fiilor lui Neftali era Ahira, fiul lui Enan.
28Acesta a fost șirul în care au pornit copiii lui Israel, după oștirile lor; așa au plecat.
Moise şi socrul său
29Moise a zis lui Hobab, fiul lui Reuel, madianitul, socrul lui Moise: „Noi plecăm spre locul despre care Domnul a zis: „Eu vi-l voi da.” Vino cu noi, și îți vom face bine, căci Domnul a făgăduit că va face bine lui Israel.”
30Hobab i-a răspuns: „Nu pot să merg; ci mă voi duce în țara mea și în locul meu de naștere.”
31Și Moise a zis: „Nu ne părăsi, te rog; fiindcă tu cunoști locurile unde putem să tăbărâm în pustiu; deci tu să ne fii călăuză.
32Și dacă vii cu noi, te vom face să te bucuri de binele pe care ni-l va face Domnul.”
33Ei au plecat de la muntele Domnului și au mers trei zile; chivotul legământului Domnului a pornit înaintea lor și a făcut un drum de trei zile, ca să le caute un loc de odihnă.
34Norul Domnului era deasupra lor în timpul zilei, când porneau din tabără.
35Când pornea chivotul, Moise zicea: „Scoală-te, Doamne, ca să se împrăștie vrăjmașii tăi și să fugă dinaintea feței Tale cei ce Te urăsc!”
36Iar când îl așezau, zicea: „Întoarce-te, Doamne, la zecile de mii ale miilor lui Israel!”