Dărâmarea Templului
1La ieșirea din Templu, pe când mergea Isus, ucenicii Lui s-au apropiat de El ca să-I arate clădirile Templului.
2Dar Isus le-a zis: „Vedeți voi toate aceste lucruri? Adevărat vă spun că nu va rămâne aici piatră pe piatră care să nu fie dărâmată.”
3El a șezut jos pe Muntele Măslinilor. Și ucenicii Lui au venit la El la o parte și I-au zis: „Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri? Și care va fi semnul venirii Tale și al sfârșitului veacului acestuia?”
4Drept răspuns, Isus le-a zis: „Băgați de seamă să nu vă înșele cineva.
5Fiindcă vor veni mulți în Numele Meu și vor zice: „Eu sunt Hristosul!” Și vor înșela pe mulți.
6Veți auzi de războaie și vești de războaie: vedeți să nu vă înspăimântați, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârșitul tot nu va fi atunci.
7Un neam se va scula împotriva altui neam, și o împărăție împotriva altei împărății; și, pe alocuri, vor fi cutremure de pământ, foamete și ciume.
8Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor.
9Atunci vă vor da să fiți chinuiți și vă vor omorî; și veți fi urâți de toate neamurile pentru Numele Meu.
10Atunci mulți vor cădea, se vor vinde unii pe alții și se vor urî unii pe alții.
11Se vor scula mulți proroci mincinoși și vor înșela pe mulți.
12Și, din pricina înmulțirii fărădelegii, dragostea celor mai mulți se va răci.
13Dar cine va răbda până la sfârșit va fi mântuit.
14Evanghelia aceasta a Împărăției va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârșitul.
Pustiirea Ierusalimului şi venirea Fiului omului
15De aceea, când veți vedea „urâciunea pustiirii”, despre care a vorbit prorocul Daniel, „așezată în Locul Sfânt” – cine citește să înțeleagă! –
16atunci, cei ce vor fi în Iudeea să fugă la munți;
17cine va fi pe acoperișul casei să nu se coboare să-și ia lucrurile din casă;
18și cine va fi la câmp să nu se întoarcă să-și ia haina.
19Vai de femeile care vor fi însărcinate și de cele ce vor da țâță în zilele acelea!
20Rugați-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici într-o zi de Sabat.
21Pentru că atunci va fi un necaz așa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum și nici nu va mai fi.
22Și dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scăpa; dar, din pricina celor aleși, zilele acelea vor fi scurtate.
23Atunci dacă vă va spune cineva: „Iată, Hristosul este aici sau acolo”, să nu-l credeți.
24Căci se vor scula hristoși mincinoși și proroci mincinoși; vor face semne mari și minuni, până acolo încât să înșele, dacă va fi cu putință, chiar și pe cei aleși.
25Iată că v-am spus mai dinainte.
26Deci dacă vă vor zice: „Iată-L în pustiu”, să nu vă duceți acolo! „Iată-L în odăițe ascunse”, să nu credeți.
27Căci, cum iese fulgerul de la răsărit și se vede până la apus, așa va fi și venirea Fiului omului.
28Oriunde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii.
29Îndată după acele zile de necaz „soarele se va întuneca, luna nu-și va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer, și puterile cerurilor vor fi clătinate.”
30Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate semințiile pământului se vor boci și vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere și cu o mare slavă.
31El va trimite pe îngerii Săi cu trâmbița răsunătoare, și vor aduna pe aleșii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă.
32De la smochin învățați pilda lui: când îi frăgezește și înfrunzește mlădița, știți că vara este aproape.
33Tot așa, și voi, când veți vedea toate aceste lucruri, să știți că Fiul omului este aproape, este chiar la uși.
34Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta, până se vor întâmpla toate aceste lucruri.
35Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.
Îndemn la veghere
36Despre ziua aceea și despre ceasul acela, nu știe nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.
37Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla și la venirea Fiului omului.
38În adevăr, cum era în zilele dinainte de potop, când mâncau și beau, se însurau și se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie,
39și n-au știut nimic, până când a venit potopul și i-a luat pe toți, tot așa va fi și la venirea Fiului omului.
40Atunci, din doi bărbați care vor fi la câmp, unul va fi luat, și altul va fi lăsat.
41Din două femei care vor măcina la moară, una va fi luată, și alta va fi lăsată.
42Vegheați, dar, pentru că nu știți în ce zi va veni Domnul vostru.
43Să știți că, dacă ar ști stăpânul casei la ce strajă din noapte va veni hoțul, ar veghea și n-ar lăsa să-i spargă casa.
44De aceea, și voi fiți gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiți.
45Care este deci robul credincios și înțelept pe care l-a pus stăpânul său peste ceata slugilor sale, ca să le dea hrana la vremea hotărâtă?
46Ferice de robul acela pe care stăpânul său, la venirea lui, îl va găsi făcând așa!
47Adevărat vă spun că îl va pune peste toate averile sale.
48Dar dacă este un rob rău, care zice în inima lui: „Stăpânul meu zăbovește să vină!”
49Dacă va începe să bată pe tovarășii lui de slujbă și să mănânce și să bea cu bețivii,
50stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se așteaptă și în ceasul pe care nu-l știe,
51îl va tăia în două, și soarta lui va fi soarta fățarnicilor; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților.