Pilda nunţii fiului de împărat
1Isus a luat cuvântul și le-a vorbit iarăși în pilde. Și a zis:
2„Împărăția cerurilor se aseamănă cu un împărat care a făcut nuntă fiului său.
3A trimis pe robii săi să cheme pe cei poftiți la nuntă; dar ei n-au vrut să vină.
4A trimis iarăși alți robi și le-a zis: „Spuneți celor poftiți: „Iată că am gătit ospățul meu; juncii și vitele mele cele îngrășate au fost tăiate; toate sunt gata, veniți la nuntă.”
5Dar ei, fără să le pese de poftirea lui, au plecat: unul la holda lui, și altul la negustoria lui.
6Ceilalți au pus mâna pe robi, și-au bătut joc de ei și i-au omorât.
7Când a auzit împăratul, s-a mâniat; a trimis oștile sale, a nimicit pe ucigașii aceia și le-a ars cetatea.
8Atunci a zis robilor săi: „Nunta este gata; dar cei poftiți n-au fost vrednici de ea.
9Duceți-vă, dar, la răspântiile drumurilor și chemați la nuntă pe toți aceia pe care-i veți găsi.”
10Robii au ieșit la răspântii, au strâns pe toți pe care i-au găsit, și buni și răi, și odaia ospățului de nuntă s-a umplut de oaspeți.
11Împăratul a intrat să-și vadă oaspeții; și a zărit acolo pe un om care nu era îmbrăcat în haina de nuntă.
12„Prietene”, i-a zis el, „cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?” Omul acela a amuțit.
13Atunci împăratul a zis slujitorilor săi: „Legați-i mâinile și picioarele și luați-l și aruncați-l în întunericul de afară; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților.
14Căci mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși.”
Birul
15Atunci fariseii s-au dus și s-au sfătuit cum să prindă pe Isus cu vorba.
16Au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodienii, care I-au zis: „Învățătorule, știm că ești adevărat și că înveți pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ți pese de nimeni, pentru că nu cauți la fața oamenilor.
17Spune-ne, dar, ce crezi? Se cade să plătim bir cezarului sau nu?”
18Isus, care le cunoștea vicleșugul, a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiți, fățarnicilor?
19Arătați-Mi banul birului.” Și ei I-au adus un ban.
20El i-a întrebat: „Chipul acesta și slovele scrise pe el ale cui sunt?”
21„Ale cezarului”, I-au răspuns ei. Atunci El le-a zis: „Dați, dar, cezarului ce este al cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!”
22Mirați de cuvintele acestea, ei L-au lăsat și au plecat.
Despre înviere
23În aceeași zi, au venit la Isus saducheii, care zic că nu este înviere. Ei I-au pus următoarea întrebare:
24„Învățătorule, Moise a zis: „Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta fratelui său și să-i ridice urmaș.”
25Erau, dar, la noi șapte frați. Cel dintâi s-a însurat și a murit; și, fiindcă n-avea copii, a lăsat fratelui său pe nevasta lui.
26Tot așa și al doilea, și al treilea, până la al șaptelea.
27La urmă, după ei toți, a murit și femeia.
28La înviere, nevasta căruia din cei șapte va fi ea? Fiindcă toți au avut-o de nevastă.”
29Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă rătăciți! Pentru că nu cunoașteți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.
30Căci la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer.
31Cât privește învierea morților, oare n-ați citit ce vi s-a spus de Dumnezeu, când zice:
32„Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov”? Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii.”
33Noroadele care ascultau au rămas uimite de învățătura lui Isus.
Porunca cea mai mare
34Când au auzit fariseii că Isus a astupat gura saducheilor, s-au strâns la un loc.
35Și unul din ei, un învățător al Legii, ca să-L ispitească, I-a pus întrebarea următoare:
36„Învățătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?”
37Isus i-a răspuns: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău.”
38Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă.
39Iar a doua, asemenea ei, este: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.”
40În aceste două porunci se cuprinde toată Legea și Prorocii.”
Al cui fiu este Hristosul?
41Pe când erau strânși la un loc fariseii, Isus i-a întrebat:
42„Ce credeți voi despre Hristos? Al cui fiu este?” „Al lui David”, I-au răspuns ei.
43Și Isus le-a zis: „Cum atunci David, fiind insuflat de Duhul, Îl numește Domn, când zice:
44„Domnul a zis Domnului Meu: „Șezi la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmașii Tăi sub picioarele Tale”?
45Deci dacă David Îl numește Domn, cum este El fiul lui?”
46Nimeni nu I-a putut răspunde un cuvânt. Și, din ziua aceea, n-a îndrăznit nimeni să-I mai pună întrebări.