Dărâmarea Ierusalimului şi venirea Fiului omului
1Când a ieșit Isus din Templu, unul din ucenicii Lui I-a zis: „Învățătorule, uită-Te ce pietre și ce zidiri!”
2Isus i-a răspuns: „Vezi tu aceste zidiri mari? Nu va rămâne aici piatră pe piatră care să nu fie dărâmată.”
3Apoi a șezut pe Muntele Măslinilor în fața Templului. Și Petru, Iacov, Ioan și Andrei L-au întrebat deoparte:
4„Spune-ne când se vor întâmpla aceste lucruri și care va fi semnul când se vor împlini toate aceste lucruri?”
5Isus a început atunci să le spună: „Băgați de seamă să nu vă înșele cineva.
6Fiindcă vor veni mulți în Numele Meu și vor zice: „Eu sunt Hristosul!” Și vor înșela pe mulți.
7Când veți auzi despre războaie și vești de războaie, să nu vă înspăimântați, căci lucrurile acestea trebuie să se întâmple. Dar încă nu va fi sfârșitul.
8Un neam se va scula împotriva altui neam, și o împărăție împotriva altei împărății; pe alocuri vor fi cutremure de pământ, foamete și tulburări. Aceste lucruri vor fi începutul durerilor.
9Luați seama la voi înșivă. Au să vă dea pe mâna soboarelor judecătorești și veți fi bătuți în sinagogi; din pricina Mea veți fi duși înaintea dregătorilor și înaintea împăraților, pentru ca să le slujiți de mărturie.
10Mai întâi trebuie ca Evanghelia să fie propovăduită tuturor neamurilor.
11Când vă vor duce să vă dea în mâinile lor, să nu vă îngrijorați mai dinainte cu privire la cele ce veți vorbi, ci să vorbiți orice vi se va da să vorbiți în ceasul acela; căci nu voi veți vorbi, ci Duhul Sfânt.
12Fratele va da la moarte pe fratele său, și tatăl pe copilul lui; copiii se vor scula împotriva părinților lor și-i vor omorî.
13Veți fi urâți de toți pentru Numele Meu; dar cine va răbda până la sfârșit va fi mântuit.
Îndemn la veghere
14Când veți vedea „urâciunea pustiirii” stând acolo unde nu se cade să fie – cine citește să înțeleagă – atunci cei ce vor fi în Iudeea să fugă la munți.
15Cine va fi pe acoperișul casei să nu se coboare și să nu intre în casă ca să-și ia ceva din ea.
16Și cine va fi la câmp să nu se întoarcă înapoi ca să-și ia haina.
17Vai de femeile care vor fi însărcinate și de cele ce vor da țâță în zilele acelea!
18Rugați-vă ca lucrurile acestea să nu se întâmple iarna.
19Pentru că în zilele acelea va fi un necaz așa de mare cum n-a fost de la începutul lumii pe care a făcut-o Dumnezeu până azi, și cum nici nu va mai fi vreodată.
20Și dacă n-ar fi scurtat Domnul zilele acelea, nimeni n-ar scăpa; dar le-a scurtat din pricina celor aleși.
21Dacă vă va zice cineva atunci: „Iată, Hristosul este aici” sau: „Iată-L acolo”, să nu-l credeți.
22Căci se vor scula hristoși mincinoși și proroci mincinoși. Ei vor face semne și minuni, ca să înșele, dacă ar fi cu putință, și pe cei aleși.
23Păziți-vă, iată că vi le-am spus toate dinainte.
24Dar, în zilele acelea, după necazul acesta, soarele se va întuneca, luna nu-și va mai da lumina ei,
25stelele vor cădea din cer și puterile care sunt în ceruri vor fi clătinate.
26Atunci se va vedea Fiul omului venind pe nori cu mare putere și cu slavă.
27Atunci va trimite pe îngerii Săi și va aduna pe cei aleși din cele patru vânturi, de la marginea pământului până la marginea cerului.
28Luați învățătură de la smochin prin pilda lui. Când mlădița lui se face fragedă și înfrunzește, știți că vara este aproape.
29Tot așa, când veți vedea aceste lucruri împlinindu-se, să știți că Fiul omului este aproape, este chiar la uși.
30Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta până nu se vor împlini toate aceste lucruri.
31Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.
32Cât despre ziua aceea sau ceasul acela, nu știe nimeni, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.
33Luați seama, vegheați și rugați-vă; căci nu știți când va veni vremea aceea.
34Se va întâmpla ca și cu un om plecat în altă țară, care își lasă casa, dă robilor săi putere, arată fiecăruia care este datoria lui și poruncește portarului să vegheze.
35Vegheați, dar, pentru că nu știți când va veni stăpânul casei: sau seara, sau la miezul nopții, sau la cântarea cocoșilor, sau dimineața.
36Temeți-vă ca nu cumva, venind fără veste, să vă găsească dormind.
37Ce vă zic vouă, zic tuturor: Vegheați!”