Prilejurile de păcătuire
1Isus a zis ucenicilor Săi: „Este cu neputință să nu vină prilejuri de păcătuire; dar vai de acela prin care vin!
2Ar fi mai de folos pentru el să i se lege o piatră de moară de gât și să fie aruncat în mare, decât să facă pe unul din acești micuți să păcătuiască.
3Luați seama la voi înșivă! Dacă fratele tău păcătuiește împotriva ta, mustră-l! Și dacă-i pare rău, iartă-l!
4Și, chiar dacă păcătuiește împotriva ta de șapte ori pe zi, și de șapte ori pe zi se întoarce la tine și zice: „Îmi pare rău!”, să-l ierți.”
5Apostolii au zis Domnului: „Mărește-ne credința!”
6Și Domnul a zis: „Dacă ați avea credință cât un grăunte de muștar, ați zice dudului acestuia: „Dezrădăcinează-te și sădește-te în mare”, și v-ar asculta.
7Cine dintre voi, dacă are un rob care ară sau paște oile, îi va zice, când vine de la câmp: „Vino îndată și șezi la masă”?
„Robi netrebnici”
8Nu-i va zice mai degrabă: „Gătește-mi să mănânc, încinge-te și slujește-mi până voi mânca și voi bea eu; după aceea, vei mânca și vei bea și tu”?
9Va rămâne el îndatorat față de robul acela, pentru că robul a făcut ce-i fusese poruncit? Nu cred.
10Tot așa și voi, după ce veți face tot ce vi s-a poruncit, să ziceți: „Suntem niște robi netrebnici; am făcut ce eram datori să facem.”
Cei zece leproşi
11Isus mergea spre Ierusalim și a trecut printre Samaria și Galileea.
12Pe când intra într-un sat, L-au întâmpinat zece leproși. Ei au stat departe,
13și-au ridicat glasul și au zis: „Isuse, Învățătorule, ai milă de noi!”
14Când i-a văzut Isus, le-a zis: „Duceți-vă și arătați-vă preoților!” Și pe când se duceau, au fost curățați.
15Unul din ei, când s-a văzut vindecat, s-a întors, slăvind pe Dumnezeu cu glas tare.
16S-a aruncat cu fața la pământ la picioarele lui Isus și I-a mulțumit. Era samaritean.
17Isus a luat cuvântul și a zis: „Oare n-au fost curățați toți cei zece? Dar ceilalți nouă unde sunt?
18Nu s-a găsit decât străinul acesta să se întoarcă și să dea slavă lui Dumnezeu?”
19Apoi i-a zis: „Scoală-te și pleacă; credința ta te-a mântuit.”
20Fariseii au întrebat pe Isus când va veni Împărăția lui Dumnezeu. Drept răspuns, El le-a zis: „Împărăția lui Dumnezeu nu vine în așa fel ca să izbească privirile.
Venirea Împărăţiei lui Dumnezeu
21Nu se va zice: „Uite-o aici!” sau: „Uite-o acolo!” Căci iată că Împărăția lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.”
Venirea Fiului omului
22Și a zis ucenicilor: „Vor veni zile când veți dori să vedeți una din zilele Fiului omului, și n-o veți vedea.
23Vi se va zice: „Iată-L aici, iată-L acolo!” Să nu vă duceți, nici să nu-i urmați.
24Căci, cum iese fulgerul și luminează de la o margine a cerului până la cealaltă, așa va fi și Fiul omului în ziua Sa.
25Dar mai întâi trebuie să sufere multe și să fie lepădat de neamul acesta.
26Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe se va întâmpla la fel și în zilele Fiului omului:
27mâncau, beau, se însurau și se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie; și a venit potopul și i-a prăpădit pe toți.
28Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot se va întâmpla aidoma: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau;
29dar, în ziua când a ieșit Lot din Sodoma, a plouat foc și pucioasă din cer și i-a pierdut pe toți.
30Tot așa va fi și în ziua când Se va arăta Fiul omului.
31În ziua aceea, cine va fi pe acoperișul casei și își va avea vasele în casă să nu se coboare să le ia; și cine va fi pe câmp, de asemenea, să nu se mai întoarcă.
32Aduceți-vă aminte de nevasta lui Lot.
33Oricine va căuta să-și scape viața o va pierde; și oricine o va pierde o va găsi.
34Vă spun că, în noaptea aceea, doi inși vor fi în același pat, unul va fi luat, și altul va fi lăsat;
35două femei vor măcina împreună: una va fi luată, și alta va fi lăsată.
36Doi bărbați vor fi la câmp: unul va fi luat, și altul va fi lăsat.”
37Ucenicii L-au întrebat: „Unde, Doamne?” Iar El a răspuns: „Unde va fi trupul acolo se vor strânge vulturii.”