1Isus a mai spus ucenicilor Săi: „Un om bogat avea un ispravnic care a fost pârât la el că-i risipește averea.
2El l-a chemat și i-a zis: „Ce aud eu vorbindu-se despre tine? Dă-ți socoteala de isprăvnicia ta, pentru că nu mai poți fi ispravnic.”
3Ispravnicul și-a zis: „Ce am să fac dacă îmi ia stăpânul isprăvnicia? Să sap, nu pot; să cerșesc, mi-e rușine.
4Știu ce am să fac, pentru ca, atunci când voi fi scos din isprăvnicie, ei să mă primească în casele lor.”
5A chemat pe fiecare din datornicii stăpânului său și a zis celui dintâi: „Cât ești dator stăpânului meu?”
6„O sută de măsuri de untdelemn”, a răspuns el. Și i-a zis: „Ia-ți zapisul și șezi degrabă de scrie cincizeci.”
7Apoi a zis altuia: „Dar tu cât ești dator?” „O sută de măsuri de grâu”, a răspuns el. Și i-a zis: „Ia-ți zapisul și scrie optzeci.”
Pilda ispravnicului necredincios
8Stăpânul lui a lăudat pe ispravnicul nedrept, pentru că lucrase înțelept. Căci fiii veacului acestuia, față de semenii lor, sunt mai înțelepți decât fiii luminii.
9Și Eu vă zic: faceți-vă prieteni cu ajutorul bogățiilor nedrepte, pentru ca atunci când veți muri, să vă primească în corturile veșnice.
10Cine este credincios în cele mai mici lucruri este credincios și în cele mari; și cine este nedrept în cele mai mici lucruri este nedrept și în cele mari.
11Deci, dacă n-ați fost credincioși în bogățiile nedrepte, cine vă va încredința adevăratele bogății?
12Și, dacă n-ați fost credincioși în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru?
13Nicio slugă nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau va urî pe unul, și va iubi pe celălalt sau va ține numai la unul, și va nesocoti pe celălalt. Nu puteți sluji lui Dumnezeu și lui Mamona.”
Mustrări făcute fariseilor
14Fariseii, care erau iubitori de bani, ascultau și ei toate lucrurile acestea și își băteau joc de El.
15Isus le-a zis: „Voi căutați să vă arătați neprihăniți înaintea oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaște inimile; pentru că ce este înălțat între oameni este o urâciune înaintea lui Dumnezeu.
16Legea și prorocii au ținut până la Ioan; de atunci încoace, Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu se propovăduiește; și fiecare, ca să intre în ea, dă năvală.
17Este mai lesne să treacă cerul și pământul decât să cadă o singură frântură de slovă din Lege.
18Oricine își lasă nevasta și ia pe alta de nevastă preacurvește; și cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbatul ei preacurvește.
19Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră și in subțire; și în fiecare zi ducea o viață plină de veselie și strălucire.
20La ușa lui, zăcea un sărac, numit Lazăr, plin de bube.
21Și dorea mult să se sature cu firimiturile care cădeau de la masa bogatului; până și câinii veneau și-i lingeau bubele.
22Cu vremea, săracul a murit; și a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit și bogatul, și l-au îngropat.
23Pe când era el în Locuința morților, în chinuri, și-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam și pe Lazăr în sânul lui
Pilda bogatului nemilostiv
24și a strigat: „Părinte Avraame, fie-ți milă de mine și trimite pe Lazăr să-și înmoaie vârful degetului în apă și să-mi răcorească limba; căci grozav sunt chinuit în văpaia aceasta.”
25„Fiule”, i-a răspuns Avraam, „adu-ți aminte că, în viața ta, tu ți-ai luat lucrurile bune, și Lazăr și-a luat pe cele rele; acum aici, el este mângâiat, iar tu ești chinuit.
26Pe lângă toate acestea, între noi și între voi este o prăpastie mare, așa ca cei ce ar vrea să treacă de aici la voi sau de acolo la noi să nu poată.”
27Bogatul a zis: „Rogu-te, dar, părinte Avraame, să trimiți pe Lazăr în casa tatălui meu;
28căci am cinci frați, și să le adeverească aceste lucruri, ca să nu vină și ei în acest loc de chin.”
29Avraam a răspuns: „Au pe Moise și pe proroci; să asculte de ei.”
30„Nu, părinte Avraame”, a zis el, „ci dacă se va duce la ei cineva din morți, se vor pocăi.”
31Și Avraam i-a răspuns: „Dacă nu ascultă pe Moise și pe proroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morți.”