1În Iconia, Pavel și Barnaba au intrat în sinagoga iudeilor și au vorbit în așa fel, că o mare mulțime de iudei și de greci au crezut.
2Dar iudeii care n-au crezut au întărâtat și au răzvrătit sufletele Neamurilor împotriva fraților.
Pavel în Iconia
3Totuși au rămas destul de multă vreme în Iconia și vorbeau cu îndrăzneală în Domnul, care adeverea Cuvântul privitor la harul Său și îngăduia să se facă semne și minuni prin mâinile lor.
4Mulțimea din cetate s-a dezbinat: unii erau cu iudeii, alții cu apostolii.
5Neamurile și iudeii, în învoire cu mai marii lor, s-au pus în mișcare, ca să-i batjocorească și să-i ucidă cu pietre.
6Pavel și Barnaba au înțeles lucrul acesta și au fugit în cetățile Licaoniei: Listra și Derbe și în ținutul dimprejur.
7Și au propovăduit Evanghelia acolo.
Vindecarea unui olog
8În Listra era un om neputincios de picioare, olog din naștere, care nu umblase niciodată.
9El ședea jos și asculta pe Pavel când vorbea. Pavel s-a uitat țintă la el și, fiindcă a văzut că are credință ca să fie tămăduit,
10a zis cu glas tare: „Scoală-te drept în picioare.” Și el s-a sculat dintr-o săritură și a început să umble.
11La vederea celor făcute de Pavel, noroadele și-au ridicat glasul și au zis în limba licaoneană: „Zeii s-au coborât la noi în chip omenesc.”
12Pe Barnaba îl numeau Jupiter, iar pe Pavel, Mercur, pentru că mânuia Cuvântul.
13Preotul lui Jupiter, al cărui templu era la intrarea cetății, a adus tauri și cununi înaintea porților și voia să le aducă jertfă, împreună cu noroadele.
14Apostolii Barnaba și Pavel, când au auzit lucrul acesta, și-au rupt hainele, au sărit în mijlocul norodului și au strigat:
15„Oamenilor, de ce faceți lucrul acesta? Și noi suntem oameni de aceeași fire cu voi; noi vă aducem o veste bună, ca să vă întoarceți de la aceste lucruri deșarte la Dumnezeul cel Viu, care a făcut cerul, pământul și marea și tot ce este în ele.
16El, în veacurile trecute, a lăsat pe toate neamurile să umble pe căile lor,
17măcar că, drept vorbind, nu S-a lăsat fără mărturie, întrucât v-a făcut bine, v-a trimis ploi din cer și timpuri roditoare, v-a dat hrană din belșug și v-a umplut inimile de bucurie.”
18Abia au putut să împiedice, cu vorbele acestea, pe noroade, să le aducă jertfă.
Pavel în Derbe şi Antiohia
19Atunci au venit pe neașteptate din Antiohia și Iconia niște iudei care au ațâțat pe noroade. Aceștia, după ce au împroșcat pe Pavel cu pietre, l-au târât afară din cetate, crezând că a murit.
20Când l-au înconjurat însă ucenicii, Pavel s-a sculat și a intrat în cetate. A doua zi, a plecat cu Barnaba la Derbe.
21După ce au propovăduit Evanghelia în cetatea aceasta și au făcut mulți ucenici, s-au întors la Listra, la Iconia și la Antiohia,
22întărind sufletele ucenicilor. El îi îndemna să stăruie în credință și spunea că în Împărăția lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri.
23Au rânduit prezbiteri în fiecare biserică și, după ce s-au rugat și au postit, i-au încredințat în mâna Domnului, în care crezuseră.
24Au trecut apoi prin Pisidia, au venit în Pamfilia,
25au vestit Cuvântul în Perga și s-au coborât la Atalia.
26De acolo au mers cu corabia la Antiohia, de unde fuseseră încredințați în grija harului lui Dumnezeu, pentru lucrarea pe care o săvârșiseră.
27După venirea lor, au adunat biserica și au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei și cum deschisese Neamurilor ușa credinței.
28Și au rămas destul de multă vreme acolo cu ucenicii.