Un psalm al lui Asaf
1(Un psalm al lui Asaf.) Da, bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei cu inima curată.
2Totuși, era să mi se îndoaie piciorul și era să-mi alunece pașii!
3Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiți, când vedeam fericirea celor răi.
4Într-adevăr, nimic nu-i tulbură până la moarte, și trupul le este încărcat de grăsime.
5N-au parte de suferințele omenești și nu sunt loviți ca ceilalți oameni.
6De aceea mândria le slujește ca salbă, și asuprirea este haina care-i învelește.
7Li se bulbucă ochii de grăsime, și au mai mult decât le-ar dori inima.
8Râd și vorbesc cu răutate de asuprire: vorbesc de sus,
9își înalță gura până la ceruri, și limba le cutreieră pământul.
10De aceea aleargă lumea la ei, înghite apă din plin
11și zice: „Ce ar putea să știe Dumnezeu și ce ar putea să cunoască Cel Preaînalt?”
12Așa sunt cei răi: totdeauna fericiți, și își măresc bogățiile.
13Degeaba, dar, mi-am curățat eu inima și mi-am spălat mâinile în nevinovăție:
14căci în fiecare zi sunt lovit și în toate diminețile sunt pedepsit.
15Dacă aș zice: „Vreau să vorbesc ca ei”, iată că n-aș fi credincios neamului copiilor Tăi.
16M-am gândit la aceste lucruri ca să le pricep, dar zadarnică mi-a fost truda,
17până ce am intrat în Sfântul Locaș al lui Dumnezeu și am luat seama la soarta de la urmă a celor răi.
18Da, Tu-i pui în locuri alunecoase și-i arunci în prăpăd.
19Cum sunt nimiciți într-o clipă! Sunt pierduți, prăpădiți printr-un sfârșit năprasnic.
20Ca un vis la deșteptare, așa le lepezi chipul, Doamne, la deșteptarea Ta!
21Când mi se amăra inima și mă simțeam străpuns în măruntaie,
22eram prost și fără judecată, eram ca un dobitoc înaintea Ta.
23Însă eu sunt totdeauna cu Tine, Tu m-ai apucat de mâna dreaptă;
24mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă.
25Pe cine altul am eu în cer în afară de Tine? Și pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine.
26Carnea și inima pot să mi se prăpădească: fiindcă Dumnezeu va fi pururi stânca inimii mele și partea mea de moștenire.
27Căci iată că cei ce se depărtează de Tine pier; Tu nimicești pe toți cei ce-Ți sunt necredincioși.
28Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale.