Către mai-marele cântăreţilor. După Iedutun. Un psalm al lui David
1(Către mai marele cântăreților. După Iedutun. Un psalm al lui David.) Da, numai în Dumnezeu mi se încrede sufletul; de la El îmi vine ajutorul.
2Da, El este stânca și ajutorul meu, turnul meu de scăpare; nicidecum nu mă voi clătina.
3Până când vă veți năpusti asupra unui om, până când veți căuta cu toții să-l doborâți ca pe un zid gata să cadă, ca pe un gard gata să se surpe?
4Da, ei pun la cale să-l doboare din înălțimea lui: le place minciuna; cu gura binecuvântă, dar cu inima blestemă. – (Oprire)
5Da, suflete, încrede-te în Dumnezeu, căci de la El îmi vine nădejdea.
6Da, El este stânca și ajutorul meu, turnul meu de scăpare: nicidecum nu mă voi clătina.
7Pe Dumnezeu se întemeiază ajutorul și slava mea; în Dumnezeu este stânca puterii mele, locul meu de adăpost.
8Popoare, în orice vreme, încredeți-vă în El, vărsați-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru. – (Oprire)
9Da, o nimica sunt fiii omului! Minciună sunt fiii oamenilor! Puși în cumpănă toți laolaltă, ar fi mai ușori decât o suflare.
10Nu vă încredeți în asuprire și nu vă puneți nădejdea zadarnică în răpire; când cresc bogățiile, nu vă lipiți inima de ele.
11O dată a vorbit Dumnezeu, de două ori am auzit că: „Puterea este a lui Dumnezeu.”
12A Ta, Doamne, este și bunătatea, căci Tu răsplătești fiecăruia după faptele lui.