Către mai-marele cântăreţilor. De cântat la flaut. O cântare a lui David
1(Către mai marele cântăreților. De cântat pe flaut. O cântare a lui David.) Nebunul zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!” S-au stricat oamenii, au săvârșit fărădelegi urâte, nu este niciunul care să facă binele.
2Dumnezeu Se uită de la înălțimea cerurilor peste fiii oamenilor, ca să vadă dacă este cineva care să fie priceput și să caute pe Dumnezeu.
3Dar toți s-au rătăcit, toți s-au stricat; nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.
4„Și-au pierdut oare mintea cei ce săvârșesc nelegiuirea, de mănâncă pe poporul Meu cum mănâncă pâinea, și nu cheamă pe Dumnezeu?”
5Atunci vor tremura de spaimă, fără să fie vreo pricină de spaimă; Dumnezeu va risipi oasele celor ce tăbărăsc împotriva ta, îi vei face de rușine, căci Dumnezeu i-a lepădat.
6O! cine va face să pornească din Sion izbăvirea lui Israel? Când va aduce Dumnezeu înapoi pe prinșii de război ai poporului Său, Iacov se va înveseli, și Israel se va bucura.