Către mai-marele cântăreţilor. Un psalm al lui David
1(Către mai marele cântăreților. Un psalm al lui David.) Ferice de cel ce îngrijește de cel sărac! Căci în ziua nenorocirii Domnul îl izbăvește;
2Domnul îl păzește și-l ține în viață. El este fericit pe pământ, și nu-l lași la bunul plac al vrăjmașilor lui.
3Domnul îl sprijină, când este pe patul de suferință: îi ușurezi durerile în toate bolile lui.
4Eu zic: „Doamne, ai milă de mine! Vindecă-mi sufletul! Căci am păcătuit împotriva Ta.”
5Vrăjmașii mei zic cu răutate despre mine: „Când va muri? Când îi va pieri numele?”
6Dacă vine cineva să mă vadă, vorbește neadevăruri, strânge temeiuri ca să mă vorbească de rău; și, când pleacă, mă vorbește de rău pe afară.
7Toți vrăjmașii mei șoptesc între ei împotriva mea și cred că nenorocirea mea îmi va aduce pieirea.
8„Este atins rău de tot – zic ei – iată-l culcat, n-are să se mai scoale!”
9Chiar și acela cu care trăiam în pace, în care îmi puneam încrederea și care mânca din pâinea mea, ridică și el călcâiul împotriva mea.
10Dar Tu, Doamne, ai milă de mine și ridică-mă, ca să le răsplătesc cum li se cuvine.
11Prin aceasta voi cunoaște că mă iubești, dacă nu mă va birui vrăjmașul meu.
12Tu m-ai sprijinit, din pricina neprihănirii mele, și m-ai așezat pe vecie înaintea Ta.
13Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israel, din veșnicie în veșnicie! Amin! Amin!