Un psalm al lui David
1(Un psalm al lui David.) Apără-mă Tu, Doamne, de potrivnicii mei, luptă Tu cu cei ce se luptă cu mine!
2Ia pavăza și scutul și scoală-Te să-mi ajuți.
3Învârte sulița și săgeata împotriva prigonitorilor mei! Zi sufletului meu: „Eu sunt mântuirea ta!”
4Rușinați și înfruntați să fie cei ce vor să-mi ia viața! Să dea înapoi și să roșească cei ce-mi gândesc pieirea!
5Să fie ca pleava luată de vânt și să-i gonească îngerul Domnului!
6Drumul să le fie întunecos și alunecos, și să-i urmărească îngerul Domnului!
7Căci mi-au întins lațul lor, fără pricină, pe o groapă pe care au săpat-o, fără temei, ca să-mi ia viața;
8să-i ajungă prăpădul pe neașteptate, să fie prinși în lațul pe care l-au întins, să cadă în el și să piară!
9Și atunci mi se va bucura sufletul în Domnul: se va înveseli de mântuirea Lui.
10Toate oasele mele vor zice: „Doamne, cine poate, ca Tine, să scape pe cel nenorocit de unul mai tare decât el, pe cel nenorocit și sărac de cel ce-l jefuiește?”
11Niște martori mincinoși se ridică și mă întreabă de ceea ce nu știu.
12Îmi întorc rău pentru bine: mi-au lăsat sufletul pustiu.
13Și eu, când erau ei bolnavi, mă îmbrăcam cu sac, îmi smeream sufletul cu post și mă rugam cu capul plecat la sân.
14Umblam plin de durere ca pentru un prieten, pentru un frate; cu capul plecat, ca de jalea unei mame.
15Dar, când mă clatin eu, ei se bucură și se strâng; se strâng fără știrea mea, ca să mă batjocorească, și mă sfâșie neîncetat.
16Scrâșnesc din dinți împotriva mea împreună cu cei nelegiuiți, cu secăturile batjocoritoare.
17Doamne, până când Te vei uita la ei? Scapă-mi sufletul din cursele lor, scapă-mi viața din ghearele acestor pui de lei!
18Și eu Te voi lăuda în adunarea cea mare și Te voi slăvi în mijlocul unui popor mare la număr.
19Să nu se bucure de mine cei ce pe nedrept îmi sunt vrăjmași, nici să nu-și facă semne cu ochiul cei ce mă urăsc fără temei!
20Căci ei nu vorbesc de pace, ci urzesc înșelătorii împotriva oamenilor liniștiți din țară.
21Își deschid gura larg împotriva mea și zic: „Ha! Ha! Ochii noștri își văd acum dorința împlinită!”
22Doamne, Tu vezi: Nu tăcea! Nu Te depărta de mine, Doamne!
23Trezește-Te și scoală-Te să-mi faci dreptate! Dumnezeule și Doamne, apără-mi pricina!
24Judecă-mă după dreptatea Ta, Doamne Dumnezeul meu, ca să nu se bucure ei de mine!
25Să nu zică în inima lor: „Aha! iată ce doream!” Să nu zică: „L-am înghițit!”
26Ci să fie rușinați și înfruntați toți cei ce se bucură de nenorocirea mea! Să se îmbrace cu rușine și ocară cei ce se ridică împotriva mea!
27Să se bucure și să se înveselească cei ce găsesc plăcere în nevinovăția mea, și să zică neîncetat: „Mărit să fie Domnul, care vrea pacea robului Său!”
28Și atunci limba mea va lăuda dreptatea Ta, în toate zilele va spune lauda Ta.