Un psalm al lui David
1(Un psalm al lui David.) Doamne, către Tine strig, Stânca mea! Nu rămâne surd la glasul meu, ca nu cumva, dacă Te vei depărta fără să-mi răspunzi, să ajung ca cei ce se coboară în groapă.
2Ascultă glasul rugăciunilor mele, când strig către Tine și când îmi ridic mâinile spre locașul Tău cel sfânt.
3Nu mă lua de pe pământ împreună cu cei răi și cu oamenii nelegiuiți, care vorbesc de pace aproapelui lor, și, când colo, au răutate în inimă.
4Răsplătește-le după lucrările lor și după răutatea faptelor lor, răsplătește-le după lucrarea mâinilor lor! Dă-le plata care li se cuvine!
5Căci ei nu iau aminte la lucrările Domnului, la lucrarea mâinilor Lui. Să-i doboare și să nu-i mai scoale!
6Binecuvântat să fie Domnul, căci ascultă glasul rugăciunilor mele.
7Domnul este tăria mea și scutul meu; în El mi se încrede inima, și sunt ajutat. De aceea îmi este plină de veselie inima și-L laud prin cântările mele.
8Domnul este tăria poporului Său, El este stânca izbăvitoare a unsului Său.
9Mântuiește, Doamne, poporul Tău și binecuvântă moștenirea Ta! Fii păstorul și sprijinitorul lor în veci.