Către mai-marele cântăreţilor. Un psalm al lui David, robul Domnului. El a spus Domnului cuvintele cântării acesteia când l-a scăpat Domnul din mâna tuturor vrăjmaşilor săi şi din mâna lui Saul. El a zis:
1(Către mai marele cântăreților. Un psalm al lui David, robul Domnului. El a spus Domnului cuvintele cântării acesteia când l-a scăpat Domnul din mâna tuturor vrăjmașilor săi și din mâna lui Saul. El a zis: ) „Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea!
2Doamne, Tu ești stânca mea, cetățuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu ești stânca mea în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă și întăritura mea!
3Eu strig: „Lăudat să fie Domnul!”, și sunt izbăvit de vrăjmașii mei.
4Mă înconjuraseră legăturile morții și mă îngroziseră râurile pieirii;
5mă înfășuraseră legăturile mormântului și mă prinseseră lațurile morții.
6Dar, în strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul și am strigat către Dumnezeul meu: din locașul Lui, El mi-a auzit glasul, și strigătul meu a ajuns până la El, până la urechile Lui.
7Atunci s-a zguduit pământul și s-a cutremurat, temeliile munților s-au mișcat și s-au clătinat, pentru că El Se mâniase.
8Din nările Lui se ridica fum, și un foc mistuitor ieșea din gura Lui: cărbuni aprinși țâșneau din ea.
9A plecat cerurile și S-a coborât: un nor gros era sub picioarele Lui.
10Călărea pe un heruvim și zbura, venea plutind pe aripile vântului.
11Întunericul Și-l făcuse învelitoare, iar cortul Lui, împrejurul Lui, erau niște ape întunecoase și nori negri.
12Din strălucirea care se răsfrângea înaintea Lui ieșeau nori care aruncau grindină și cărbuni de foc.
13Domnul a tunat în ceruri, Cel Preaînalt a făcut să-I răsune glasul cu grindină și cărbuni de foc.
14A aruncat săgeți și a risipit pe vrăjmașii mei, a înmulțit loviturile trăsnetului și i-a pus pe fugă.
15Atunci s-a văzut albia apelor și s-au descoperit temeliile lumii, la mustrarea Ta, Doamne, la vuietul suflării nărilor Tale.
16El Și-a întins mâna de sus, m-a apucat, m-a scos din apele cele mari;
17m-a izbăvit de potrivnicul meu cel puternic, de vrăjmașii mei, care erau mai tari decât mine.
18Ei năvăliseră deodată peste mine în ziua strâmtorării mele; dar Domnul a fost sprijinul meu.
19El m-a scos la loc larg și m-a scăpat, pentru că mă iubește.
20Domnul mi-a făcut după neprihănirea mea, mi-a răsplătit după curăția mâinilor mele:
21căci am păzit căile Domnului și n-am păcătuit împotriva Dumnezeului meu.
22Toate poruncile Lui au fost înaintea mea și nu m-am depărtat de la legile Lui.
23Am fost fără vină față de El și m-am păzit de fărădelegea mea.
24De aceea, Domnul mi-a răsplătit după neprihănirea mea, după curăția mâinilor mele înaintea ochilor Lui.
25Cu cel bun Tu Te arăți bun, cu omul neprihănit Te arăți neprihănit;
26cu cel curat Te arăți curat, și cu cel stricat Te porți după stricăciunea lui.
27Tu mântuiești pe poporul care se smerește și smerești privirile trufașe.
28Da, Tu îmi aprinzi lumina mea. Domnul Dumnezeul meu îmi luminează întunericul meu.
29Cu Tine mă năpustesc asupra unei oști înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit.
30Căile lui Dumnezeu sunt desăvârșite, cuvântul Domnului este încercat: El este un scut pentru toți cei ce aleargă la El.
31Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul, și cine este o stâncă, afară de Dumnezeul nostru?
32Dumnezeu mă încinge cu putere și mă povățuiește pe calea cea dreaptă.
33El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor și mă așază pe înălțimile mele.
34El îmi deprinde mâinile la luptă, așa că brațele mele întind arcul de aramă.
35Tu îmi dai scutul mântuirii Tale, dreapta Ta mă sprijină, și îndurarea Ta mă face mare.
36Tu lărgești drumul sub pașii mei, și nu-mi alunecă gleznele.
37Urmăresc pe vrăjmașii mei, îi ajung și nu mă întorc până nu-i nimicesc.
38Îi zdrobesc, de nu pot să se mai ridice: ei cad sub picioarele mele.
39Tu mă încingi cu putere pentru luptă și răpui pe potrivnicii mei sub picioarele mele.
40Tu faci pe vrăjmașii mei să dea dosul înaintea mea, și eu nimicesc pe cei ce mă urăsc.
41Ei strigă, dar n-are cine să-i scape! Strigă către Domnul, dar nu le răspunde!
42Îi pisez ca praful pe care-l ia vântul, îi calc în picioare ca noroiul de pe ulițe.
43Tu mă scapi din neînțelegerile poporului; mă pui în fruntea neamurilor; un popor pe care nu-l cunoșteam îmi este supus.
44El ascultă de mine la cea dintâi poruncă, fiii străinului mă lingușesc.
45Fiilor străinului li se înmoaie inima de mine și ies tremurând din cetățuile lor.
46Trăiască Domnul și binecuvântată să fie Stânca mea! Mărit să fie Dumnezeul mântuirii mele,
47Dumnezeu, Răzbunătorul meu, care îmi supune popoarele
48și mă izbăvește de vrăjmașii mei! Tu mă înalți mai presus de potrivnicii mei, mă scapi de omul asupritor.
49De aceea, Doamne, Te voi lăuda printre neamuri, voi cânta spre slava Numelui Tău.
50El dă mari izbăviri împăratului Său și dă îndurare unsului Său: lui David și seminței lui pe vecie.