O cântare a lui David
1(O cântare a lui David.) Păzește-mă, Dumnezeule, căci în Tine mă încred.
2Eu zic Domnului: „Tu ești Domnul meu, Tu ești singura mea fericire!”
3Sfinții care sunt în țară, oamenii evlavioși, sunt toată plăcerea mea.
4Idolii se înmulțesc, oamenii aleargă după dumnezei străini, dar eu n-aduc jertfele lor de sânge și nu pun numele lor pe buzele mele.
5Domnul este partea mea de moștenire și paharul meu, Tu îmi îndrepți sorțul meu.
6O moștenire plăcută mi-a căzut la sorți, o frumoasă moșie mi-a fost dată.
7Eu binecuvântez pe Domnul care mă sfătuiește, căci până și noaptea îmi dă îndemnuri inima.
8Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei: când este El la dreapta mea, nu mă clatin.
9De aceea inima mi se bucură, sufletul mi se înveselește, și trupul mi se odihnește în liniște.
10Căci nu vei lăsa sufletul meu în Locuința morților, nu vei îngădui ca preaiubitul Tău să vadă putrezirea.
11Îmi vei arăta cărarea vieții; înaintea feței Tale sunt bucurii nespuse și desfătări veșnice în dreapta Ta.