Către mai-marele cântăreţilor. Un psalm al lui David
1(Către mai marele cântăreților. Un psalm al lui David.) Scapă-mă, Doamne, de oamenii cei răi! Păzește-mă de oamenii asupritori,
2care cugetă lucruri rele în inima lor și sunt totdeauna gata să ațâțe războiul!
3Ei își ascut limba ca un șarpe, au pe buze o otravă de năpârcă. – (Oprire)
4Păzește-mă, Doamne, de mâinile celui rău! Ferește-mă de oamenii asupritori, care se gândesc să mă doboare!
5Niște îngâmfați îmi întind curse și lațuri, pun rețele de-a lungul drumului și îmi întind capcane. – (Oprire)
6Eu zic Domnului: „Tu ești Dumnezeul meu! Ia aminte, Doamne, la glasul rugăciunilor mele!
7Doamne Dumnezeule, tăria mântuirii mele, Tu-mi acoperi capul în ziua luptei.”
8Nu împlini, Doamne, dorințele celui rău, nu lăsa să-i izbutească planurile, ca să nu se fălească! – (Oprire)
9Asupra capului celor ce mă înconjoară să cadă nelegiuirea buzelor lor!
10Cărbuni aprinși să cadă peste ei! În foc să fie aruncați, în adâncuri, de unde să nu se mai scoale!
11Omul cu limba mincinoasă nu se întărește pe pământ, și pe omul asupritor, nenorocirea îl paște și-l duce la pierzare.
12Știu că Domnul face dreptate celui asuprit, dreptate, celor lipsiți.
13Da, cei neprihăniți vor lăuda Numele Tău, oamenii fără prihană vor locui înaintea Ta.