Către mai-marele cântăreţilor. Un psalm al lui David
1(Către mai marele cântăreților. Un psalm al lui David.) Nebunul zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!” S-au stricat oamenii, fac fapte urâte; nu este niciunul care să facă binele.
2Domnul Se uită de la înălțimea cerurilor peste fiii oamenilor, să vadă de este vreunul care să aibă pricepere și care să caute pe Dumnezeu.
3Dar toți s-au rătăcit, toți s-au dovedit niște netrebnici; nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.
4Și-au pierdut mintea toți cei ce săvârșesc fărădelegea, de mănâncă pe poporul Meu cum mănâncă pâinea, și nu cheamă pe Domnul?
5Ei vor tremura de spaimă, când Se va arăta Dumnezeu în mijlocul neamului neprihănit.
6Râdeți voi de nădejdea celui nenorocit…, dar scăparea lui este Domnul.
7O! de ar porni din Sion izbăvirea lui Israel!… Când va întoarce Domnul înapoi pe prinșii de război ai poporului Său, Iacov se va înveseli, și Israel se va bucura.