Strigarea înţelepciunii
1Pildele lui Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel,
2pentru cunoașterea înțelepciunii și învățăturii, pentru înțelegerea cuvintelor minții;
3pentru căpătarea învățăturilor de bun simț, de dreptate, de judecată și de nepărtinire;
4ca să dea celor neîncercați agerime de minte, tânărului cunoștință și chibzuință –
5să asculte însă și înțeleptul, și își va mări știința, și cel priceput, și va căpăta iscusință –
6pentru prinderea înțelesului unei pilde sau al unui cuvânt adânc, înțelesul cuvintelor înțelepților și al cuvintelor lor cu tâlc.
7Frica Domnului este începutul științei; dar nebunii nesocotesc înțelepciunea și învățătura.
8Ascultă, fiule, învățătura tatălui tău și nu lepăda îndrumările mamei tale!
9Căci ele sunt o cunună plăcută pe capul tău și un lanț de aur la gâtul tău.
Ferirea de ispite
10Fiule, dacă niște păcătoși vor să te amăgească, nu te lăsa câștigat de ei!
11Dacă-ți vor zice: „Vino cu noi! Haidem să întindem curse ca să vărsăm sânge, să întindem fără temei lațuri celui nevinovat;
12haidem să-i înghițim de vii, ca Locuința morților, și întregi, ca pe cei ce se coboară în groapă;
13vom găsi tot felul de lucruri scumpe și ne vom umple casele cu pradă;
14vei avea și tu partea ta la fel cu noi, o pungă vom avea cu toții!” –
15Fiule, să nu pornești la drum cu ei, abate-ți piciorul de pe cărarea lor!
16Căci picioarele lor aleargă la rău și se grăbesc să verse sânge.
17Dar degeaba se aruncă lațul înaintea ochilor tuturor păsărilor;
18căci ei întind curse tocmai împotriva sângelui lor, și sufletului lor își întind ei lațuri.
19Aceasta este soarta tuturor celor lacomi de câștig, lăcomia aduce pierderea celor ce se dedau la ea.
Cei neascultători
20Înțelepciunea strigă pe ulițe, își înalță glasul în piețe:
21strigă unde e zarva mai mare; la porți, în cetate, își spune cuvintele ei:
22„Până când veți iubi prostia, proștilor? Până când le va plăcea batjocoritorilor batjocura și vor urî nebunii știința?
23Întoarceți-vă să ascultați mustrările mele! Iată, voi turna duhul meu peste voi, vă voi face cunoscut cuvintele mele…
24Fiindcă eu chem și voi vă împotriviți, fiindcă îmi întind mâna și nimeni nu ia seama,
25fiindcă lepădați toate sfaturile mele și nu vă plac mustrările mele,
26de aceea și eu voi râde când veți fi în vreo nenorocire, îmi voi bate joc de voi când vă va apuca groaza,
27când vă va apuca groaza ca o furtună și când vă va învălui nenorocirea ca un vârtej, când va da peste voi necazul și strâmtorarea.
28Atunci mă vor chema, și nu voi răspunde; mă vor căuta, și nu mă vor găsi.
29Pentru că au urât știința și n-au ales frica Domnului,
30pentru că n-au iubit sfaturile mele și au nesocotit toate mustrările mele.
31De aceea se vor hrăni cu roada umbletelor lor și se vor sătura cu sfaturile lor.
32Căci împotrivirea proștilor îi ucide, și liniștea nebunilor îi pierde;
33dar cel ce m-ascultă va locui fără grijă, va trăi liniștit și fără să se teamă de vreun rău.