1Eu sunt omul care a văzut suferința sub nuiaua urgiei Lui.
2El m-a dus, m-a mânat în întuneric, și nu în lumină.
3Numai împotriva mea Își întinde și Își întoarce mâna, toată ziua.
Suferinţe şi mângâieri
4Mi-a prăpădit carnea și pielea și mi-a zdrobit oasele.
5A făcut zid împrejurul meu și m-a înconjurat cu otravă și durere.
6Mă așază în întuneric ca pe cei morți pentru totdeauna.
7M-a înconjurat cu un zid, ca să nu ies; m-a pus în lanțuri grele.
8Să tot strig și să tot cer ajutor, căci El tot nu-mi primește rugăciunea.
9Mi-a astupat calea cu pietre cioplite și mi-a strâmbat cărările.
10Mă pândește ca un urs și ca un leu într-un loc ascuns.
11Mi-a abătut căile, și apoi S-a aruncat pe mine și m-a pustiit.
12Și-a încordat arcul și m-a pus țintă săgeții Lui.
13În rărunchi mi-a înfipt săgețile din tolba Lui.
14Am ajuns de râsul poporului meu și toată ziua sunt pus în cântece de batjocură de ei.
15M-a săturat de amărăciune, m-a îmbătat cu pelin.
16Mi-a sfărâmat dinții cu pietre, m-a acoperit cu cenușă.
17Mi-ai luat pacea, și nu mai cunosc fericirea.
18Și am zis: „S-a dus puterea mea de viață și nu mai am nicio nădejde în Domnul.” –
19Gândește-Te la necazul și suferința mea, la pelin și la otravă!
20Când își aduce aminte sufletul meu de ele, este mâhnit în mine.
21Iată ce mai gândesc în inima mea și iată ce mă face să mai trag nădejde:
22bunătățile Domnului nu s-au sfârșit, îndurările Lui nu sunt la capăt,
23ci se înnoiesc în fiecare dimineață. Și credincioșia Ta este atât de mare! –
24„Domnul este partea mea de moștenire”, zice sufletul meu; de aceea nădăjduiesc în El.
25Domnul este bun cu cine nădăjduiește în El, cu sufletul care-L caută.
26Bine este să aștepți în tăcere ajutorul Domnului.
27Este bine pentru om să poarte un jug în tinerețea lui.
28Să stea singur și să tacă, pentru că Domnul i l-a pus pe grumaz;
29să-și umple gura cu țărână și să nu-și piardă nădejdea;
30să dea obrazul celui ce-l lovește și să se sature de ocări.
31Căci Domnul nu leapădă pentru totdeauna.
32Ci, când mâhnește pe cineva, Se îndură iarăși de el, după îndurarea Lui cea mare:
33căci El nu necăjește cu plăcere, nici nu mâhnește bucuros pe copiii oamenilor.
34Când se calcă în picioare toți prinșii de război ai unei țări,
35când se calcă dreptatea omenească în fața Celui Preaînalt,
36când este nedreptățit un om în pricina lui, nu vede Domnul?
37Cine a spus, și s-a întâmplat ceva fără porunca Domnului?
38Nu iese din gura Celui Preaînalt răul și binele?
39De ce să se plângă omul cât trăiește? Fiecare să se plângă mai bine de păcatele lui!
40Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm și să ne întoarcem la Domnul.
41Să ne înălțăm inimile cu mâinile spre Dumnezeu din cer, zicând:
42„Am păcătuit, am fost îndărătnici, și nu ne-ai iertat!
43În mânia Ta, Te-ai ascuns și ne-ai urmărit, ai ucis fără milă.
44Te-ai învăluit într-un nor, ca să nu străbată la Tine rugăciunea noastră.
45Ne-ai făcut de batjocură și de ocară printre popoare.
46Toți vrăjmașii noștri deschid gura împotriva noastră.
47De groază și de groapă am avut parte, de prăpăd și pustiire.”
48Șuvoaie de apă îmi curg din ochi din pricina prăpădului fiicei poporului meu.
49Mi se topește ochiul în lacrimi, necurmat și fără răgaz,
50până ce Domnul va privi din cer și va vedea.
51Mă doare ochiul de plâns pentru toate fiicele cetății mele.
52Cei ce mă urăsc fără temei m-au gonit ca pe o pasăre.
53Voiau să-mi nimicească viața într-o groapă și au aruncat cu pietre în mine.
54Mi-au năvălit apele peste cap, și ziceam: „Sunt pierdut!”
55Dar am chemat Numele Tău, Doamne, din fundul gropii.
56Tu mi-ai auzit glasul: „Nu-Ți astupa urechea la suspinele și strigătele mele.”
57În ziua când Te-am chemat, Te-ai apropiat și ai zis: „Nu te teme!”
58Doamne, Tu ai apărat pricina sufletului meu, mi-ai răscumpărat viața!
59Doamne, ai văzut apăsarea mea: fă-mi dreptate.
60Ai văzut toate răzbunările lor, toate uneltirile lor împotriva mea.
61Doamne, le-ai auzit ocările, toate uneltirile împotriva mea,
62cuvântările potrivnicilor mei și planurile pe care le urzeau în fiecare zi împotriva mea.
63Uită-Te când stau ei jos sau când se scoală. Eu sunt cântecul lor de batjocură.
64Răsplătește-le, Doamne, după faptele mâinilor lor!
65Împietrește-le inima și aruncă blestemul Tău împotriva lor!
66Urmărește-i în mânia Ta și șterge-i de sub ceruri, Doamne!”