Balaam binecuvântează
1Balaam a zis lui Balac: „Zidește-mi aici șapte altare și pregătește-mi aici șapte viței și șapte berbeci.”
2Balac a făcut cum spusese Balaam; și Balac și Balaam au adus câte un vițel și câte un berbec pe fiecare altar.
3Balaam a zis lui Balac: „Stai lângă arderea ta de tot, și eu mă voi depărta de ea; poate că Domnul îmi va ieși înainte; și ce-mi va descoperi, îți voi spune.” Și s-a dus pe un loc înalt.
4Dumnezeu a venit înaintea lui Balaam; și Balaam I-a zis: „Am ridicat șapte altare, și pe fiecare altar am adus câte un vițel și câte un berbec.”
5Domnul a pus cuvinte în gura lui Balaam și a zis: „Întoarce-te la Balac și așa să-i vorbești.”
6Balaam s-a întors la Balac; și iată că Balac stătea lângă arderea lui de tot, el și toate căpeteniile Moabului.
7Balaam și-a rostit prorocia și a zis: „Balac m-a adus din Aram. Împăratul Moabului m-a chemat din munții răsăritului, zicând: „Vino și blestemă-mi pe Iacov! Vino și defaimă-mi pe Israel!”
8Cum să blestem eu pe cel ce nu-l blestemă Dumnezeu? Cum să defaim eu pe cel ce nu-l defaimă Domnul?
9Îl văd din vârful stâncilor, Îl privesc de pe înălțimea dealurilor: Este un popor care locuiește deoparte și nu face parte dintre neamuri.
10Cine poate să numere pulberea lui Iacov și să spună numărul unui sfert din Israel? O, de aș muri de moartea celor neprihăniți, și sfârșitul meu să fie ca al lor!”
Balaam binecuvântează a doua oară
11Balac a zis lui Balaam: „Ce mi-ai făcut? Te-am luat să blestemi pe vrăjmașul meu, și iată că tu-l binecuvântezi!”
12El a răspuns și a zis: „Nu trebuie oare să spun ce-mi pune Domnul în gură?”
13Balac i-a zis: „Vino, te rog, cu mine în alt loc, de unde îl poți vedea; căci aici nu vezi decât o parte din el, nu-l vezi întreg. Și de acolo să mi-l blestemi.”
14L-a dus în câmpul Țofim, spre vârful muntelui Pisga; a zidit șapte altare și a adus câte un vițel și un berbec pe fiecare altar.
15Balaam a zis lui Balac: „Stai aici, lângă arderea ta de tot, și eu mă voi duce înaintea lui Dumnezeu.”
16Domnul a venit înaintea lui Balaam; i-a pus cuvinte în gură și a zis: „Întoarce-te la Balac și așa să-i vorbești.”
17Balaam s-a întors la el; și iată că Balac stătea lângă arderea lui de tot, cu căpeteniile Moabului. Balac i-a zis: „Ce ți-a spus Domnul?”
18Balaam și-a rostit prorocia și a zis: „Scoală-te, Balac, și ascultă! Ia aminte la mine, fiul lui Țipor!
19Dumnezeu nu este un om ca să mintă, nici un fiu al omului, ca să-I pară rău. Ce a spus, oare nu va face? Ce a făgăduit, oare nu va împlini?
20Iată că am primit poruncă să binecuvântez. Da, El a binecuvântat, și eu nu pot întoarce.
21El nu vede nicio fărădelege în Iacov, nu vede nicio răutate în Israel. Domnul Dumnezeul lui este cu el, El este Împăratul lui, veselia lui.
22Dumnezeu i-a scos din Egipt, Tăria Lui este pentru el ca a bivolului.
23Descântecul nu poate face nimic împotriva lui Iacov, nici vrăjitoria împotriva lui Israel; acum se poate spune despre Iacov și Israel: Ce lucruri mari a făcut Dumnezeu!
24Da, poporul acesta se scoală ca o leoaică și se ridică întocmai ca un leu; nu se culcă până ce n-a mâncat prada și n-a băut sângele celor uciși.”
25Balac a zis lui Balaam: „Nu-l blestema, dar măcar nici nu-l binecuvânta!”
Balaam proroceşte iarăşi bine
26Balaam a răspuns și a zis lui Balac: „Nu ți-am spus că voi face tot ce va spune Domnul?”
27Balac a zis lui Balaam: „Vino, te rog, te voi duce într-un alt loc; poate că Dumnezeu va găsi cu cale să-mi blestemi de acolo pe poporul acesta!”
28Balac a dus pe Balaam pe vârful muntelui Peor, care este cu fața spre pustiu.
29Balaam a zis lui Balac: „Zidește-mi aici șapte altare și pregătește-mi aici șapte viței și șapte berbeci!”
30Balac a făcut cum zisese Balaam și a adus câte un vițel și câte un berbec pe fiecare altar.