1Domnul a vorbit lui Moise pe muntele Sinai și a zis:
Anul sabatic
2„Vorbește copiilor lui Israel și spune-le: „Când veți intra în țara pe care v-o dau, pământul să se odihnească, să țină un Sabat în cinstea Domnului.
3Șase ani să-ți semeni ogorul, șase ani să-ți tai via și să strângi roadele.
4Dar anul al șaptelea să fie un Sabat, o vreme de odihnă pentru pământ, un Sabat ținut în cinstea Domnului: în anul acela să nu-ți semeni ogorul și să nu-ți tai via.
5Să nu seceri ce va ieși din grăunțele căzute de la seceriș și să nu culegi strugurii din via ta netăiată: acesta să fie un an de odihnă pentru pământ.
6Ceea ce va ieși de la sine din pământ în timpul Sabatului lui să vă slujească de hrană, ție, robului și roabei tale, celui tocmit de tine cu ziua și străinului care locuiește cu tine,
7vitelor tale și fiarelor din țara ta; tot venitul pământului să slujească de hrană.
8Să numeri șapte săptămâni de ani, de șapte ori șapte ani, și zilele acestor șapte săptămâni de ani vor face patruzeci și nouă de ani.
Anul de veselie. Răscumpărarea averilor şi a robilor
9În a zecea zi a lunii a șaptea, să pui să sune cu trâmbița răsunătoare; în ziua Ispășirii, să sunați cu trâmbița în toată țara voastră.
10Și să sfințiți astfel anul al cincizecilea, să vestiți slobozenia în țară pentru toți locuitorii ei: acesta să fie pentru voi anul de veselie; fiecare din voi să se întoarcă la moșia lui și fiecare din voi să se întoarcă în familia lui.
11Anul al cincizecilea să fie pentru voi anul de veselie; atunci să nu semănați, să nu secerați ce vor aduce ogoarele de la ele și să nu culegeți via netăiată.
12Căci este anul de veselie: să-l priviți ca ceva sfânt. Să mâncați ce vă vor da ogoarele voastre.
13În anul acesta de veselie, fiecare din voi să se întoarcă la moșia lui.
14Dacă vindeți ceva aproapelui vostru sau dacă cumpărați ceva de la aproapele vostru, niciunul din voi să nu înșele pe fratele lui.
15Să cumperi de la aproapele tău, socotind anii de la anul de veselie, și el să-ți vândă socotind anii de rod.
16Cu cât vor fi mai mulți ani, cu atât să ridici prețul; și cu cât vor fi mai puțini ani, cu atât să-l scazi; căci el îți vinde numai numărul secerișurilor.
17Niciunul din voi să nu înșele deci pe aproapele lui, și să te temi de Dumnezeul tău; căci Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
18Împliniți legile Mele, păziți poruncile Mele și împliniți-le; și veți locui fără frică în țară.
19Țara își va da roadele, veți mânca din ele și vă veți sătura, și veți locui fără frică în ea.
20Dacă veți zice: „Ce vom mânca în anul al șaptelea, fiindcă nu vom semăna și nu vom strânge roadele?”
21Eu vă voi da binecuvântarea Mea în anul al șaselea, și pământul va da roade pentru trei ani.
22Când veți semăna în anul al optulea, veți mânca tot din vechile roade; până la al nouălea an, până la noile roade, veți mânca tot din cele vechi.
23Pământurile să nu se vândă de veci; căci țara este a Mea, iar voi sunteți la Mine ca niște străini și venetici.
24De aceea în toată țara pe care o veți stăpâni, să dați dreptul de răscumpărare pentru pământuri.
25Dacă fratele tău sărăcește și vinde o bucată din moșia lui, cel ce are dreptul de răscumpărare, ruda lui cea mai de aproape, să vină și să răscumpere ce a vândut fratele său.
26Dacă un om n-are pe nimeni care să aibă dreptul de răscumpărare și-i stă în putință lui singur să facă răscumpărarea,
27să socotească anii de la vânzare, să dea înapoi cumpărătorului ce prisosește și să se întoarcă la moșia lui.
28Dacă n-are cu ce să-i dea înapoi, lucrul vândut să rămână în mâinile cumpărătorului până la anul de veselie; la anul de veselie, el să se întoarcă la moșia lui, și cumpărătorul să iasă din ea.
29Dacă un om vinde o casă de locuit într-o cetate înconjurată cu ziduri, să aibă drept de răscumpărare până la împlinirea unui an de la vânzare; dreptul lui de răscumpărare să țină un an.
30Dar dacă această casă, așezată într-o cetate înconjurată cu ziduri, nu este răscumpărată înainte de împlinirea unui an întreg, ea va rămâne de veci cumpărătorului și urmașilor lui; iar în anul de veselie să nu iasă din ea.
31Casele din sate, care nu sunt înconjurate cu ziduri, să fie privite ca țarini de pământ: ele vor putea fi răscumpărate, și cumpărătorul va ieși din ele în anul de veselie.
32Cât privește cetățile leviților și casele pe care le vor avea ei în aceste cetăți, leviții să aibă un drept necurmat de răscumpărare.
33Cine va cumpăra de la leviți o casă să iasă în anul de veselie din casa vândută lui și din cetatea în care o avea; căci casele din cetățile leviților sunt averea lor în mijlocul copiilor lui Israel.
34Ogoarele așezate în jurul cetăților leviților nu se vor putea vinde; căci ei le vor stăpâni de veci.
35Dacă fratele tău sărăcește și nu mai poate munci lângă tine, să-l sprijini, fie ca străin, fie ca venetic, ca să trăiască împreună cu tine.
36Să nu iei de la el nici dobândă, nici camătă: să te temi de Dumnezeul tău, și fratele tău să trăiască împreună cu tine.
37Să nu-i împrumuți banii tăi cu dobândă și să nu-i împrumuți merindea ta pe camătă.
38Eu sunt Domnul Dumnezeul tău care v-am scos din țara Egiptului, ca să vă dau țara Canaanului, ca să fiu Dumnezeul vostru.
39Dacă fratele tău sărăcește lângă tine și se vinde ție, să nu-l pui să-ți facă muncă de rob.
40Ci să fie la tine ca un om tocmit cu ziua, ca un venetic; să stea în slujba ta până la anul de veselie.
41Atunci să iasă de la tine, el și copiii lui care vor fi cu el, și să se întoarcă în familia lui, la moșia părinților lui.
42Căci ei sunt slujitorii Mei, pe care i-am scos din țara Egiptului; să nu fie vânduți cum se vând robii.
43Să nu-l stăpânești cu asprime și să te temi de Dumnezeul tău.
44Dacă vrei să ai robi și roabe, să-i iei de la neamurile care vă înconjoară; de la ele să cumpărați robi și roabe.
45Veți putea să-i cumpărați și dintre copiii străinilor care vor locui la tine și din familiile lor, pe care le vor naște în țara voastră; ei vor fi averea voastră.
46Îi puteți lăsa moștenire copiilor voștri după voi, ca pe o moșie; și puteți să-i țineți astfel robi pe veci. Dar cât despre frații voștri, copiii lui Israel, niciunul din voi să nu stăpânească pe fratele său cu asprime.
47Dacă un străin sau un venetic se îmbogățește, și fratele tău sărăcește lângă el și se vinde străinului care locuiește la tine sau vreunuia din familia străinului,
48el să aibă dreptul de răscumpărare, după ce se va fi vândut: unul din frații lui să poată să-l răscumpere.
49Unchiul lui, sau fiul unchiului lui, sau una din rudele lui de aproape, va putea să-l răscumpere; sau, dacă are mijloace, să se răscumpere singur.
50Să facă socoteala cu cel ce l-a cumpărat, din anul când s-a vândut până în anul de veselie; și prețul de plătit va atârna de numărul anilor, care vor fi prețuiți ca ai unui om tocmit cu plată.
51Dacă mai sunt încă mulți ani până la anul de veselie, își va plăti răscumpărarea după prețul anilor acelora și să-l scadă din prețul cu care a fost cumpărat;
52dacă mai rămân puțini ani până la anul de veselie, să le facă socoteala și să-și plătească răscumpărarea după acești ani.
53Să fie la el ca unul tocmit cu anul; și acela la care va fi să nu se poarte cu asprime cu el sub ochii tăi.
54Iar dacă nu este răscumpărat în niciunul din aceste feluri, să iasă de la el în anul de veselie, el și copiii lui care vor fi împreună cu el.
55Căci copiii lui Israel sunt robii Mei; ei sunt robii Mei, pe care i-am scos din țara Egiptului. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.