1Iov a luat cuvântul și a zis:
Răspunsul lui Iov
2„Știu bine că este așa. Și cum ar putea omul să-și scoată dreptate înaintea lui Dumnezeu?
3Dacă ar voi să se certe cu El, din o mie de lucruri n-ar putea să răspundă la unul singur.
4A Lui este înțelepciunea și atotputernicia: cine I s-ar putea împotrivi fără să fie pedepsit?
5El mută deodată munții și-i răstoarnă în mânia Sa.
6Zguduie pământul din temelia lui, de i se clatină stâlpii.
7Poruncește soarelui, și soarele nu mai răsare; și ține stelele sub pecetea Lui.
8Numai El întinde cerurile și umblă pe înălțimile mării.
9El a făcut Ursul mare, luceafărul de seară și Ralițele și stelele din ținuturile de miazăzi.
10El face lucruri mari și nepătrunse, minuni fără număr.
11Iată, El trece pe lângă mine, și nu-L văd, Se duce și nu-L zăresc.
12Dacă apucă El, cine-L va opri? Cine-I va zice: „Ce faci?”
13Dumnezeu nu-Și întoarce mânia; sub El se pleacă toți sprijinitorii mândriei.
14Și eu, cum să-I răspund? Ce cuvinte să aleg?
15Chiar dacă aș avea dreptate, nu I-aș răspunde. Nu pot decât să mă rog Judecătorului.
16Și chiar dacă m-ar asculta când Îl chem, tot n-aș putea crede că mi-a ascultat glasul;
17El, care mă izbește ca într-o furtună, care îmi înmulțește fără pricină rănile,
18care nu mă lasă să răsuflu, mă satură de amărăciune.
19Să alerg la putere? El este Atotputernic. La dreptate? Cine mă va apăra?
20Oricâtă dreptate aș avea, gura mea mă va osândi; și oricât de nevinovat aș fi, El mă va arăta ca vinovat.
21Nevinovat! Sunt; dar nu țin la viață, îmi disprețuiesc viața.
22Ce-mi pasă la urma urmei? Căci, îndrăznesc s-o spun: El nimicește pe cel nevinovat ca și pe cel vinovat.
23Și dacă biciul ar pricinui măcar îndată moartea!… Dar El râde de încercările celui nevinovat.
24Pământul este dat pe mâinile celui nelegiuit; El acoperă ochii judecătorilor; de nu El, apoi cine altul?
25Zilele mele aleargă mai iuți decât un alergător; fug fără să fi văzut fericirea;
26trec ca și corăbiile cele iuți, ca vulturul care se repede asupra prăzii.
27Dacă zic: „Vreau să-mi uit suferințele, să-mi las întristarea și să fiu voios”,
28sunt îngrozit de toate durerile mele. Știu că nu mă vei scoate nevinovat.
29Și dacă voi fi judecat vinovat, pentru ce să mă mai trudesc degeaba?
30Chiar dacă m-aș spăla cu zăpadă, chiar dacă mi-aș curăța mâinile cu leșie,
31Tu tot m-ai cufunda în mocirlă, de s-ar scârbi până și hainele de mine!
32Căci El nu este un om ca mine, ca să-I pot răspunde și să mergem împreună la judecată.
33Nici nu este vreun mijlocitor între noi, care să-și pună mâna peste noi amândoi.
34Să-Și tragă însă varga deasupra mea și să nu mă mai tulbure spaima Lui.
35Atunci voi vorbi și nu mă voi teme de El. Altfel, nu sunt stăpân pe mine.