Răspunsul Domnului
1Domnul a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii și a zis:
2„Cine este cel ce Îmi întunecă planurile prin cuvântări fără pricepere?
3Încinge-ți mijlocul ca un viteaz, ca Eu să te întreb, și tu să Mă înveți.
4Unde erai tu când am întemeiat pământul? Spune, dacă ai pricepere.
5Cine i-a hotărât măsurile, știi? Sau cine a întins frânghia de măsurat peste el?
6Pe ce sunt sprijinite temeliile lui? Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului,
7atunci când stelele dimineții izbucneau în cântări de bucurie și când toți fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie?
8Cine a închis marea cu porți, când s-a aruncat din pântecele mamei ei?
9Când i-am făcut haina din nori și scutece din întuneric;
10când i-am pus hotar și când i-am pus zăvoare și porți;
11când am zis: „Până aici să vii, să nu treci mai departe; aici să ți se oprească mândria valurilor tale”?
12De când ești, ai poruncit tu dimineții? Ai arătat zorilor locul lor,
13ca să apuce capetele pământului și să scuture pe cei răi de pe el?
14Ca pământul să se schimbe ca lutul pe care se pune o pecete, și toate lucrurile să se arate îmbrăcate ca în haina lor adevărată?
15Pentru ca cei răi să fie lipsiți de lumina lor, și brațul care se ridică să fie zdrobit?
16Ai pătruns tu până la izvoarele mării? Sau te-ai plimbat tu prin fundurile adâncului?
17Ți s-au deschis porțile morții? Sau ai văzut tu porțile umbrei morții?
18Ai cuprins tu cu privirea întinderea pământului? Vorbește, dacă știi toate aceste lucruri.
19Unde este drumul care duce la locașul luminii? Și întunericul unde își are locuința?
20Poți să le urmărești până la hotarul lor și să cunoști cărările locuinței lor?
21Știi, căci atunci erai născut, și numărul zilelor tale este mare!
22Ai ajuns tu până la cămările zăpezii? Ai văzut tu cămările grindinei,
23pe care le păstrez pentru vremurile de strâmtorare, pentru zilele de război și de bătălie?
24Pe ce cale se împarte lumina? Și pe ce cale se împrăștie vântul de răsărit pe pământ?
25Cine a deschis un loc de scurgere ploii și a însemnat drumul fulgerului și al tunetului,
26pentru ca să cadă ploaia pe un pământ fără locuitori, pe un pustiu unde nu sunt oameni;
27pentru ca să adape locurile pustii și uscate, și ca să facă să încolțească și să răsară iarba?
28Are ploaia tată? Cine dă naștere picăturilor de rouă?
29Din al cui sân iese gheața și cine naște promoroaca cerului,
30ca apele să se îngroașe ca o piatră, și fața adâncului să se întărească?
31Poți să înnozi tu legăturile Găinușei sau să dezlegi frânghiile Orionului?
32Tu faci să iasă la vremea lor semnele zodiacului și tu cârmuiești Ursul mare cu puii lui?
33Cunoști tu legile cerului? Sau tu îi orânduiești stăpânirea pe pământ?
34Îți înalți tu glasul până la nori, ca să chemi să te acopere râuri de ape?
35Poți tu să arunci fulgerele ca să plece? Îți zic ele: „Iată-ne”?
36Cine a pus înțelepciunea în negura norilor sau cine a dat pricepere întocmirii văzduhului?
37Cine poate să numere norii cu înțelepciune și să verse burdufurile cerurilor,
38pentru ca să înceapă pulberea să facă noroi, și bulgării de pământ să se lipească împreună?
39Tu izgonești prada pentru leoaică și tu potolești foamea puilor de lei,
40când stau ghemuiți în vizuina lor, când stau la pândă în culcușul lor?
41Cine pregătește corbului hrana, când puii lui strigă spre Dumnezeu, când umblă rătăciți și flămânzi?