1Iov a luat cuvântul și a zis:
2„Ascultați, ascultați cuvintele mele, dați-mi măcar această mângâiere.
Răspunsul lui Iov
3Lăsați-mă să vorbesc, vă rog; și, după ce voi vorbi, veți putea să vă bateți joc.
4Oare împotriva unui om se îndreaptă plângerea mea? Și pentru ce n-aș fi nerăbdător?
5Priviți-mă, mirați-vă și puneți mâna la gură.
6Când mă gândesc, mă înspăimânt, și un tremur îmi apucă tot trupul:
7Pentru ce trăiesc cei răi? Pentru ce îi vezi îmbătrânind și sporind în putere?
8Sămânța lor se întărește cu ei și în fața lor, odraslele lor propășesc sub ochii lor.
9În casele lor domnește pacea, fără umbră de frică; nuiaua lui Dumnezeu nu vine să-i lovească.
10Taurii lor sunt plini de vlagă și prăsitori, juncanele lor zămislesc și nu leapădă.
11Își lasă copiii să se împrăștie ca niște oi, și copiii se zbenguie în jurul lor.
12Cântă cu sunet de tobă și de harpă, se desfată cu sunete de caval.
13Își petrec zilele în fericire și se coboară într-o clipă în Locuința morților.
14Și totuși ziceau lui Dumnezeu: „Pleacă de la noi. Nu voim să cunoaștem căile Tale.
15Ce este Cel Atotputernic, ca să-I slujim? Ce vom câștiga dacă-I vom înălța rugăciuni?”
16Ce! Nu sunt ei în stăpânirea fericirii? – Departe de mine sfatul celor răi! –
17Dar de multe ori se întâmplă să li se stingă candela, să vină sărăcia peste ei, să le dea și lor Dumnezeu partea lor de dureri în mânia Lui,
18să fie ca paiul luat de vânt, ca pleava luată de vârtej?
19Veți zice că pentru fiii Săi păstrează Dumnezeu pedeapsa. Dar pe el, pe nelegiuit, ar trebui să-l pedepsească Dumnezeu, ca să simtă;
20el ar trebui să-și vadă nimicirea, el ar trebui să bea mânia Celui Atotputernic.
21Căci, ce-i pasă lui ce va fi de casa lui după el, când numărul lunilor i s-a împlinit?
22Oare pe Dumnezeu Îl vom învăța minte, pe El, care cârmuiește duhurile cerești?
23Unul moare în mijlocul propășirii, păcii și fericirii,
24cu coapsele încărcate de grăsime și măduva oaselor plină de suc.
25Altul moare, cu amărăciunea în suflet, fără să se fi bucurat de vreo fericire,
26și amândoi adorm în țărână, amândoi sunt mâncați de viermi.
27Știu eu bine care sunt gândurile voastre, ce judecăți nedrepte rostiți asupra mea.
28Voi ziceți: „Unde este casa apăsătorului? Unde este cortul în care locuiau nelegiuiții?”
29Dar ce! N-ați întrebat pe călători și nu știți ce istorisesc ei?
30Cum în ziua nenorocirii, cel rău este cruțat, și în ziua mâniei, el scapă.
31Cine îl mustră în față pentru purtarea lui? Cine îi răsplătește tot ce a făcut?
32Este dus la groapă și i se pune o strajă la mormânt.
33Bulgării din vale îi sunt mai ușori, căci toți oamenii merg după el, și o mulțime îi merge înainte.
34Pentru ce dar îmi dați mângâieri deșarte? Ce mai rămâne din răspunsurile voastre decât viclenie?”