1Iov a luat cuvântul și a zis:
Răspunsul lui Iov
2„Astfel de lucruri am auzit eu des; voi toți sunteți niște mângâietori supărăcioși.
3Când se vor sfârși aceste vorbe în vânt? Și pentru ce atâta supărare în răspunsurile tale?
4Ca voi aș vorbi eu, de ați fi în locul meu? V-aș copleși cu vorbe, aș da din cap la voi,
5v-aș mângâia cu gura și aș mișca din buze ca să vă ușurez durerea?
6Dacă vorbesc, durerea nu mi s-alină, iar dacă tac, cu ce se micșorează?
7Dar acum, vai! El m-a stors de puteri… Mi-ai pustiit toată casa!
8M-ai apucat, ca pe un vinovat; dovadă slăbiciunea mea, care se ridică și mă învinuiește în față.
9Mă sfâșie și mă urmărește în mânia Lui, scrâșnește din dinți împotriva mea, mă lovește și mă străpunge cu privirea Lui.
10Ei deschid gura să mă mănânce, mă ocărăsc și mă bat peste obraji, se înverșunează cu toții după mine.
11Dumnezeu mă lasă la bunul plac al celor nelegiuiți, și mă aruncă în mâinile celor răi.
12Eram liniștit, și m-a scuturat, m-a apucat de ceafă și m-a zdrobit, a tras asupra mea ca într-o țintă.
13Săgețile Lui mă înconjoară din toate părțile; îmi străpunge rărunchii fără milă, îmi varsă fierea pe pământ,
14mă frânge bucăți, bucăți, se aruncă asupra mea ca un războinic.
15Mi-am cusut un sac pe piele și mi-am prăvălit capul în țărână.
16Plânsul mi-a înroșit fața; și umbra morții este pe pleoapele mele.
17Totuși n-am făcut nicio nelegiuire, și rugăciunea mea totdeauna a fost curată.
18Pământule, nu-mi acoperii sângele, și vaietele mele să n-aibă margine!
19Chiar acum, martorul meu este în cer, apărătorul meu este în locurile înalte.
20Prietenii mei râd de mine, dar eu mă rog lui Dumnezeu cu lacrimi,
21să facă dreptate omului înaintea lui Dumnezeu, și fiului omului împotriva prietenilor lui.
22Căci numărul anilor mei se apropie de sfârșit, și mă voi duce pe o cărare de unde nu mă voi mai întoarce.