1Țofar din Naama a luat cuvântul și a zis:
2„Să rămână această năvală de cuvinte fără răspuns și să creadă limbutul că are dreptate?
3Vor face vorbele tale deșarte pe oameni să tacă? Și-ți vei bate joc de alții, fără să te facă cineva de rușine?
Cuvântarea lui Ţofar
4Tu zici: „Felul meu de a vedea este drept, și sunt curat în ochii Tăi.” –
5Ah! de ar vrea Dumnezeu să vorbească, de Și-ar deschide buzele să-ți răspundă
6și de ți-ar descoperi tainele înțelepciunii Lui, ale înțelepciunii Lui nemărginite, ai vedea atunci că nu-ți răsplătește totuși după fărădelegea ta.
7Poți spune tu că poți pătrunde adâncimile lui Dumnezeu, că poți ajunge la cunoștința desăvârșită a Celui Atotputernic?
8Cât cerurile-i de înaltă: ce poți face? Mai adâncă decât Locuința morților: ce poți ști?
9Întinderea ei este mai lungă decât pământul și mai lată decât marea.
10Dacă apucă, dacă închide și cheamă El la judecată, cine-L poate opri?
11Căci El cunoaște pe făcătorii de rele, vede ușor pe vinovați.
12Omul dimpotrivă, are minte de nebun și s-a născut ca mânzul unui măgar sălbatic!
13Tu, îndreaptă-ți inima spre Dumnezeu, întinde-ți mâinile spre El.
14Depărtează-te de fărădelege și nu lăsa nedreptatea să locuiască în cortul tău.
15Și atunci, îți vei ridica fruntea fără teamă, vei fi tare și fără frică;
16îți vei uita suferințele, și-ți vei aduce aminte de ele ca de niște ape care s-au scurs.
17Zilele tale vor străluci mai tare decât soarele la amiază, întunericul tău va fi ca lumina dimineții.
18Vei fi plin de încredere, și nădejdea nu-ți va fi zadarnică. Te vei uita în jurul tău și vei vedea că te poți odihni liniștit.
19Te vei culca și nimeni nu te va tulbura, și mulți vor umbla după bunăvoința ta.
20Dar ochii celor răi se vor topi; ei n-au loc de scăpare: moartea, iată nădejdea lor!”