Pietre de aducere-aminte
1După ce a isprăvit tot poporul de trecut Iordanul, Domnul a zis lui Iosua:
2„Ia doisprezece bărbați din popor, câte un bărbat din fiecare seminție.
3Dă-le porunca următoare: „Luați de aici, din mijlocul Iordanului, din locul unde s-au oprit preoții, douăsprezece pietre, pe care să le duceți cu voi și să le puneți în locul unde veți petrece noaptea aceasta.”
4Iosua a chemat pe cei doisprezece bărbați, pe care i-a ales dintre copiii lui Israel, câte un bărbat de fiecare seminție,
5și le-a zis: „Treceți înaintea chivotului Domnului Dumnezeului vostru, în mijlocul Iordanului, și fiecare din voi să ia o piatră pe umăr, după numărul semințiilor copiilor lui Israel,
6pentru ca acesta să fie un semn de aducere aminte în mijlocul vostru. Când vor întreba copiii voștri într-o zi: „Ce înseamnă pietrele acestea pentru voi?”
7Să le spuneți: „Apele Iordanului s-au despicat în două înaintea chivotului legământului Domnului; când a trecut chivotul Iordanul, apele Iordanului s-au despicat în două, și pietrele acestea să fie întotdeauna o aducere aminte pentru copiii lui Israel.”
8Copiii lui Israel au făcut așa cum le poruncise Iosua. Au luat douăsprezece pietre din mijlocul Iordanului, cum spusese lui Iosua, Domnul, după numărul semințiilor copiilor lui Israel, le-au luat cu ei și le-au pus în locul unde aveau să rămână peste noapte.
9Iosua a ridicat și el douăsprezece pietre în mijlocul Iordanului, în locul unde se opriseră picioarele preoților care duceau chivotul legământului; și ele au rămas acolo până în ziua de azi.
10Preoții care duceau chivotul au stat în mijlocul Iordanului până la deplina împlinire a celor ce poruncise lui Iosua, Domnul, să spună poporului, potrivit cu tot ce poruncise Moise lui Iosua. Și poporul s-a grăbit să treacă.
11După ce a isprăvit de trecut tot poporul, chivotul Domnului și preoții au trecut înaintea poporului.
12Fiii lui Ruben, fiii lui Gad și jumătate din seminția lui Manase, au trecut înarmați înaintea copiilor lui Israel, cum le spusese Moise.
13Aproape patruzeci de mii de bărbați, pregătiți de război, au trecut gata de luptă înaintea Domnului în câmpia Ierihonului.
14În ziua aceea, Domnul a înălțat pe Iosua înaintea întregului Israel; și s-au temut de el, cum se temuseră de Moise, în toate zilele vieții lui.
15Domnul a zis lui Iosua:
16„Poruncește preoților care duc chivotul mărturiei să iasă din Iordan.”
17Și Iosua a poruncit preoților: „Ieșiți din Iordan!”
18Când au ieșit preoții care duceau chivotul legământului Domnului din mijlocul Iordanului și când au călcat cu talpa picioarelor pe uscat, apele Iordanului s-au întors la locul lor și s-au revărsat ca mai înainte peste toate malurile lui.
19Poporul a ieșit din Iordan în ziua a zecea a lunii întâi și a tăbărât la Ghilgal, la marginea de răsărit a Ierihonului.
20Iosua a ridicat la Ghilgal cele douăsprezece pietre pe care le luaseră din Iordan.
21El a zis copiilor lui Israel: „Când vor întreba copiii voștri într-o zi pe părinții lor: „Ce înseamnă pietrele acestea?”
22Să învățați pe copiii voștri și să le spuneți: „Israel a trecut Iordanul acesta pe uscat.
23Căci Domnul Dumnezeul vostru a secat înaintea voastră apele Iordanului până ce ați trecut, după cum făcuse Domnul Dumnezeul vostru la Marea Roșie, pe care a secat-o înaintea noastră până am trecut,
24pentru ca toate popoarele pământului să știe că mâna Domnului este puternică, și să vă temeți întotdeauna de Domnul Dumnezeul vostru.”