1Adevărat, adevărat vă spun că cine nu intră pe ușă în staulul oilor, ci sare pe altă parte, este un hoț și un tâlhar.
2Dar cine intră pe ușă este păstorul oilor.
3Portarul îi deschide, și oile aud glasul lui; el își cheamă oile pe nume, și le scoate afară din staul.
4După ce și-a scos toate oile, merge înaintea lor; și oile merg după el, pentru că îi cunosc glasul.
5Nu merg deloc după un străin; ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor.”
6Isus le-a spus această pildă, dar ei n-au înțeles despre ce le vorbea.
7Isus le-a mai zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Eu sunt Ușa oilor.
8Toți cei ce au venit înainte de Mine sunt hoți și tâlhari; dar oile n-au ascultat de ei.
Isus, Uşa oilor
9Eu sunt Ușa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra și va ieși și va găsi pășune.
10Hoțul nu vine decât să fure, să înjunghie și să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viață, și s-o aibă din belșug.
11Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun Își dă viața pentru oi.
12Dar cel plătit, care nu este păstor și ale cărui oi nu sunt ale lui, când vede lupul venind, lasă oile și fuge; și lupul le răpește și le împrăștie.
13Cel plătit fuge, pentru că este plătit și nu-i pasă de oi.
14Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile Mele, și ele Mă cunosc pe Mine,
15așa cum Mă cunoaște pe Mine Tatăl și cum cunosc Eu pe Tatăl; și Eu Îmi dau viața pentru oile Mele.
16Mai am și alte oi, care nu sunt din staulul acesta; și pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu, și va fi o turmă și un Păstor.
17Tatăl Mă iubește, pentru că Îmi dau viața, ca iarăși s-o iau.
18Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau și am putere s-o iau iarăși: aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tatăl Meu.”
19Din pricina acestor cuvinte, iarăși s-a făcut dezbinare între iudei.
20Mulți dintre ei ziceau: „Are drac, este nebun; de ce-L ascultați?”
21Alții ziceau: „Cuvintele acestea nu sunt cuvinte de îndrăcit; poate un drac să deschidă ochii orbilor?”
22În Ierusalim se prăznuia atunci praznicul Înnoirii Templului. Era iarna.
Isus la Praznicul Înnoirii
23Și Isus Se plimba prin Templu, pe sub pridvorul lui Solomon.
24Iudeii L-au înconjurat și I-au zis: „Până când ne tot ții sufletele în încordare? Dacă ești Hristosul, spune-ne-o deslușit.”
25„V-am spus”, le-a răspuns Isus, „și nu credeți. Lucrările pe care le fac Eu, în Numele Tatălui Meu, ele mărturisesc despre Mine.
26Dar voi nu credeți, pentru că, după cum v-am spus, nu sunteți din oile Mele.
27Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, și ele vin după Mine.
28Eu le dau viața veșnică, în veac nu vor pieri, și nimeni nu le va smulge din mâna Mea.
29Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toți; și nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu.
30Eu și Tatăl una suntem.”
31Atunci iudeii iarăși au luat pietre ca să-L ucidă.
32Isus le-a zis: „V-am arătat multe lucrări bune care vin de la Tatăl Meu: pentru care din aceste lucrări aruncați cu pietre în Mine?”
33Iudeii I-au răspuns: „Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în Tine, ci pentru o hulă și pentru că Tu, care ești un om, Te faci Dumnezeu.”
34Isus le-a răspuns: „Nu este scris în Legea voastră: „Eu am zis: sunteți dumnezei”?
35Dacă Legea a numit „dumnezei” pe aceia cărora le-a vorbit cuvântul lui Dumnezeu – și Scriptura nu poate fi desființată –
36cum ziceți voi că hulesc Eu, pe care Tatăl M-a sfințit și M-a trimis în lume? Și aceasta, pentru că am zis: „Sunt Fiul lui Dumnezeu!”
37Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeți.
38Dar dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeți pe Mine, credeți măcar lucrările acestea, ca să ajungeți să cunoașteți și să știți că Tatăl este în Mine, și Eu sunt în Tatăl.”
39La auzul acestor vorbe, căutau iarăși să-L prindă; dar El a scăpat din mâinile lor.
Plecarea lui Isus în Pereea
40Isus S-a dus iarăși dincolo de Iordan, în locul unde botezase Ioan la început. Și a rămas acolo.
41Mulți veneau la El și ziceau: „Ioan n-a făcut niciun semn; dar tot ce a spus Ioan despre Omul acesta era adevărat.”
42Și mulți au crezut în El în locul acela.