Binecuvântarea lui Esau
1Isaac îmbătrânise, și ochii îi slăbiseră, așa că nu mai vedea. Atunci a chemat pe Esau, fiul lui cel mai mare, și i-a zis: „Fiule!” „Iată-mă”, i-a răspuns el.
2Isaac a zis: „Iată, am îmbătrânit și nu știu ziua morții mele.
3Acum, dar, te rog, ia-ți armele, tolba și arcul, du-te la câmp și adu-mi vânat.
4Fă-mi o mâncare, cum îmi place mie, și adu-mi s-o mănânc, ca să te binecuvânteze sufletul meu înainte de a muri.”
5Rebeca a ascultat ce spunea Isaac fiului său, Esau. Și Esau s-a dus la câmp, ca să prindă vânatul și să-l aducă.
6Apoi Rebeca a zis fiului său Iacov: „Iată, am auzit pe tatăl tău vorbind astfel fratelui tău, Esau:
7„Adu-mi vânat și fă-mi o mâncare ca să mănânc; și te voi binecuvânta înaintea Domnului, înainte de moartea mea.”
8Acum, fiule, ascultă sfatul meu și fă ce îți poruncesc.
9Du-te de ia-mi din turmă doi iezi buni, ca să fac din ei tatălui tău o mâncare gustoasă cum îi place;
10tu ai s-o duci tatălui tău s-o mănânce, ca să te binecuvânteze înainte de moartea lui.”
11Iacov a răspuns mamei sale: „Iată, fratele meu, Esau, este păros, iar eu n-am păr deloc.
12Poate că tatăl meu mă va pipăi și voi trece drept mincinos înaintea lui și, în loc de binecuvântare, voi face să vină peste mine blestemul.”
13Mama sa i-a zis: „Blestemul acesta, fiule, să cadă peste mine! Ascultă numai sfatul meu și du-te de adu-mi-i.”
14Iacov s-a dus de i-a luat și i-a adus mamei sale, care a făcut o mâncare cum îi plăcea tatălui său.
15În urmă, Rebeca a luat hainele cele bune ale lui Esau, fiul ei cel mai mare, care se găseau acasă, și le-a pus pe Iacov, fiul ei cel mai tânăr.
16I-a acoperit cu pielea iezilor mâinile și gâtul care erau fără păr.
17Și a dat în mâna fiului său Iacov mâncarea gustoasă și pâinea pe care le pregătise.
18El a venit la tatăl său și a zis: „Tată!” „Iată-mă”, a zis Isaac. „Cine ești tu, fiule?”
19Iacov a răspuns tatălui său: „Eu sunt Esau, fiul tău cel mai mare; am făcut ce mi-ai spus. Scoală-te, rogu-te, șezi de mănâncă din vânatul meu, pentru ca să mă binecuvânteze sufletul tău!”
20Isaac a zis fiului său: „Cum l-ai și găsit, fiule?” Și Iacov a răspuns: „Domnul Dumnezeul tău, mi l-a scos înainte.”
21Isaac a zis lui Iacov: „Apropie-te, dar, să te pipăi, fiule, ca să știu dacă ești cu adevărat fiul meu Esau sau nu.”
22Iacov s-a apropiat de tatăl său, Isaac, care l-a pipăit și a zis: „Glasul este glasul lui Iacov, dar mâinile sunt mâinile lui Esau.”
23Nu l-a cunoscut, pentru că mâinile îi erau păroase, ca mâinile fratelui său, Esau; și l-a binecuvântat.
24Isaac a zis: „Tu ești deci fiul meu Esau?” Și Iacov a răspuns: „Eu sunt.”
25Isaac a zis: „Adu-mi să mănânc din vânatul fiului meu, ca sufletul meu să te binecuvânteze.” Iacov i-a adus, și el a mâncat; i-a adus și vin și a băut.
26Atunci tatăl său, Isaac, i-a zis: „Apropie-te, dar, și sărută-mă, fiule.”
27Iacov s-a apropiat și l-a sărutat. Isaac a simțit mirosul hainelor lui; apoi l-a binecuvântat și a zis: „Iată, mirosul fiului meu este ca mirosul unui câmp pe care l-a binecuvântat Domnul.
28Să-ți dea Dumnezeu rouă din cer și grăsimea pământului, grâu și vin din belșug!
29Să-ți fie supuse noroade, și neamuri să se închine înaintea ta! Să fii stăpânul fraților tăi, și fiii mamei tale să se închine înaintea ta! Blestemat să fie oricine te va blestema și binecuvântat să fie oricine te va binecuvânta.”
30Isaac sfârșise de binecuvântat pe Iacov și abia plecase Iacov de la tatăl său Isaac, când fratele său, Esau, s-a întors de la vânătoare.
31A făcut și el o mâncare gustoasă, pe care a adus-o tatălui său. Și a zis tatălui său: „Tată, scoală-te și mănâncă din vânatul fiului tău, pentru ca să mă binecuvânteze sufletul tău!”
32Tatăl său, Isaac, i-a zis: „Cine ești tu?” Și el a răspuns: „Eu sunt fiul tău cel mai mare, Esau.”
33Isaac s-a înspăimântat foarte tare și a zis: „Cine este atunci cel ce a prins vânat și mi l-a adus? Eu am mâncat din toate, înainte de a veni tu, și l-am binecuvântat. De aceea va rămâne binecuvântat.”
34Când a auzit Esau cuvintele tatălui său, a scos mari țipete, pline de amărăciune, și a zis tatălui său: „Binecuvântă-mă și pe mine, tată!”
35Isaac a zis: „Fratele tău a venit cu vicleșug și ți-a luat binecuvântarea.”
36Esau a zis: „Da, nu degeaba i-au pus numele Iacov; căci m-a înșelat de două ori. Mi-a luat dreptul de întâi născut, și iată-l acum că a venit de mi-a luat și binecuvântarea!” Și a zis: „N-ai păstrat nicio binecuvântare pentru mine?”
37Isaac a răspuns și a zis lui Esau: „Iată, l-am făcut stăpân peste tine și i-am dat ca slujitori pe toți frații lui, l-am înzestrat cu grâu și vin din belșug: ce mai pot face oare pentru tine, fiule?”
38Esau a zis tatălui său: „N-ai decât această singură binecuvântare, tată? Binecuvântă-mă și pe mine, tată!” Și Esau a ridicat glasul și a plâns.
39Tatăl său, Isaac, a răspuns și i-a zis: „Iată! Locuința ta va fi lipsită de grăsimea pământului și de roua cerului de sus.
40Vei trăi din sabia ta și vei sluji fratelui tău; dar, când te vei răscula, vei scutura jugul lui de pe gâtul tău!”
Esau urăşte pe Iacov
41Esau a prins ură pe Iacov, din pricina binecuvântării cu care-l binecuvântase tatăl său. Și Esau zicea în inima sa: „Zilele de bocet pentru tatăl meu sunt aproape, și apoi am să ucid pe fratele meu, Iacov.”
42Și au spus Rebecăi cuvintele lui Esau, fiul ei cel mai mare. Ea a trimis atunci de a chemat pe Iacov, fiul ei cel mai tânăr, și i-a zis: „Iată, fratele tău, Esau, vrea să se răzbune pe tine omorându-te.
43Acum, fiule, ascultă sfatul meu: scoală-te, fugi la fratele meu Laban în Haran;
44și rămâi la el câtăva vreme, până se va potoli mânia fratelui tău,
45până va trece de la tine urgia fratelui tău și va uita ce i-ai făcut. Atunci voi trimite să te cheme. Pentru ce să fiu lipsită de voi amândoi într-o zi?”
46Rebeca a zis lui Isaac: „M-am scârbit de viață, din pricina fetelor lui Het. Dacă Iacov va lua o asemenea nevastă, dintre fetele lui Het, dintre fetele țării acesteia, la ce-mi mai este bună viața?”