Mustrări şi făgăduinţe
1În al șaptelea an, în ziua a zecea a lunii a cincea, unii din bătrânii lui Israel au venit la mine să întrebe pe Domnul și au șezut jos înaintea mea.
2Și cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
3„Fiul omului, vorbește bătrânilor lui Israel și spune-le: „Așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Să Mă întrebați ați venit? Pe viața Mea, că nu Mă voi lăsa să fiu întrebat de voi, zice Domnul Dumnezeu.”
4Vrei să-i judeci, fiul omului? Dacă vrei să-i judeci, pune-le înainte urâciunile părinților lor!
5Spune-le: „Așa vorbește Domnul Dumnezeu: „În ziua când am ales pe Israel, Mi-am ridicat mâna spre sămânța casei lui Iacov și M-am arătat lor în țara Egiptului; Mi-am ridicat mâna spre ei și am zis: „Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru!”
6În ziua aceea, Mi-am ridicat mâna spre ei ca să-i duc din țara Egiptului într-o țară pe care o căutasem pentru ei, țară în care curge lapte și miere, cea mai frumoasă dintre toate țările.
7Atunci le-am zis: „Lepădați fiecare urâciunile care vă atrag privirile și nu vă spurcați cu idolii Egiptului! Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru!”
8Dar ei s-au răzvrătit împotriva Mea și n-au vrut să Mă asculte. Niciunul n-a lepădat urâciunile care îi atrăgeau privirile și n-au părăsit idolii Egiptului. Atunci am pus de gând să-Mi vărs mânia peste ei, să-Mi sleiesc mânia împotriva lor, în mijlocul țării Egiptului.
9Dar am avut în vedere Numele Meu, ca să nu fie pângărit în ochii neamurilor printre care se aflau și în fața cărora Mă arătasem lor ca să-i scot din țara Egiptului.
10Și i-am scos astfel din țara Egiptului, și i-am dus în pustiu.
11Le-am dat legile Mele și le-am făcut cunoscut poruncile Mele, pe care trebuie să le împlinească omul ca să trăiască prin ele.
12Le-am dat și Sabatele Mele, să fie ca un semn între Mine și ei, pentru ca să știe că Eu sunt Domnul care-i sfințesc.
13Dar casa lui Israel s-a răzvrătit împotriva Mea în pustiu. N-au urmat legile Mele, ci au lepădat poruncile Mele, pe care trebuie să le împlinească omul ca să trăiască prin ele, și Mi-au pângărit peste măsură de mult Sabatele Mele. Atunci am avut de gând să-Mi vărs mânia peste ei în pustiu, ca să-i nimicesc.
14Dar am avut în vedere Numele Meu, ca să nu fie pângărit în ochii neamurilor în fața cărora îi scosesem din Egipt.
15Chiar și în pustiu Mi-am ridicat mâna spre ei și le-am jurat că nu-i voi duce în țara pe care le-o hotărâsem, țară în care curge lapte și miere, cea mai frumoasă din toate țările;
16și aceasta pentru că au lepădat poruncile Mele și n-au urmat legile Mele și pentru că au pângărit Sabatele Mele, căci inima nu li s-a depărtat de la idolii lor.
17Dar M-am uitat cu milă la ei, nu i-am nimicit și nu i-am stârpit în pustiu.
18Atunci am zis fiilor lor în pustiu: „Nu vă luați după rânduielile părinților voștri, nu țineți obiceiurile lor și nu vă spurcați cu idolii lor!
19Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru; umblați întocmai după rânduielile Mele, păziți poruncile Mele și împliniți-le.
20Sfințiți Sabatele Mele, căci ele sunt un semn între Mine și voi, ca să știți că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru!”
21Dar fiii s-au răzvrătit și ei împotriva Mea. N-au umblat după rânduielile Mele, n-au păzit și n-au împlinit poruncile Mele, pe care trebuie să le împlinească omul ca să trăiască prin ele, și au pângărit Sabatele Mele. Atunci am avut de gând să-Mi vărs urgia peste ei, să-Mi sting mânia împotriva lor în pustiu.
22Dar Mi-am tras mâna înapoi și am avut în vedere Numele Meu, ca să nu fie pângărit înaintea neamurilor în fața cărora îi scosesem din Egipt.
23În pustiu, Mi-am ridicat iarăși mâna spre ei și le-am jurat că am să-i împrăștii printre neamuri și să-i risipesc în felurite țări,
24pentru că n-au împlinit poruncile Mele și au lepădat învățăturile Mele, au pângărit Sabatele Mele și și-au întors ochii spre idolii părinților lor.
25Ba încă le-am dat și legi care nu erau bune și porunci prin care nu puteau să trăiască.
26I-am spurcat prin darurile lor de mâncare, când treceau prin foc pe toți întâii lor născuți; am vrut să-i pedepsesc astfel și să le arăt că Eu sunt Domnul.”
27De aceea, fiul omului, vorbește casei lui Israel și spune-le: „Așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Părinții voștri M-au batjocorit și mai mult, arătându-se necredincioși față de Mine.
28Și anume, când i-am dus în țara pe care jurasem că le-o voi da, și ei și-au aruncat ochii spre orice deal înalt și spre orice copac stufos, acolo și-au adus jertfele, acolo și-au adus darurile de mâncare care Mă mâniau, acolo și-au ars miresmele de un miros plăcut și acolo și-au turnat jertfele de băutură.
29Eu i-am întrebat: „Ce sunt aceste înălțimi la care vă duceți?” De aceea li s-a dat numele de „înălțimi” până în ziua de azi!
30De aceea spune casei lui Israel: „Așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Voiți voi să vă spurcați în felul părinților voștri și să curviți alergând după urâciunile lor?
31Da, aducându-vă darurile de mâncare, trecându-vă copiii prin foc, vă spurcați și azi prin idolii voștri. Și Eu să Mă las să fiu întrebat de voi, casa lui Israel! Pe viața Mea, zice Domnul Dumnezeu, că nu mă voi lăsa întrebat de voi!
32Nu veți vedea împlinindu-se ce vă închipuiți când ziceți: „Vrem să fim ca neamurile, ca familiile celorlalte țări, vrem să slujim lemnului și pietrei!”
33Pe viața Mea – zice Domnul Dumnezeu – că Eu însumi voi fi Împărat peste voi, cu mână tare și cu braț întins și vărsându-Mi urgia.
34Vă voi scoate din mijlocul popoarelor și vă voi strânge din țările în care v-am risipit, cu mână tare și cu braț întins și vărsându-Mi urgia.
35Vă voi aduce în pustiul popoarelor, și acolo Mă voi judeca față în față cu voi.
36Cum M-am judecat cu părinții voștri în pustiul țării Egiptului, așa Mă voi judeca și cu voi – zice Domnul Dumnezeu.
37Vă voi trece pe sub toiag și vă voi pune sub mustrarea legământului.
38Voi deosebi dintre voi pe cei îndărătnici și pe cei ce nu-Mi sunt credincioși; îi voi scoate din țara în care sunt străini, dar nu vor merge iarăși în țara lui Israel. Și veți ști că Eu sunt Domnul.
39Acum, casa lui Israel, așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Duceți-vă și slujiți fiecare la idolii voștri! După aceea, Mă veți asculta negreșit și nu veți mai pângări Numele Meu cel sfânt cu darurile voastre de mâncare și cu idolii voștri!
40Căci pe muntele Meu cel sfânt, pe muntele cel înalt al lui Israel – zice Domnul Dumnezeu – acolo Îmi va sluji toată casa lui Israel, toți cei ce vor fi în țară; acolo îi voi primi cu bunăvoință, voi cere darurile voastre de mâncare, cele dintâi roade din darurile voastre și tot ce-Mi veți închina.
41Vă voi primi ca pe niște miresme cu miros plăcut, după ce vă voi scoate din mijlocul popoarelor și vă voi strânge din țările în care sunteți risipiți; și voi fi sfințit de voi înaintea neamurilor.
42Și veți ști că Eu sunt Domnul, când vă voi aduce înapoi în țara lui Israel, în țara pe care jurasem că o voi da părinților voștri.
43Acolo vă veți aduce aminte de purtarea voastră și de toate faptele voastre cu care v-ați spurcat; și vă va fi scârbă de voi înșivă, din pricina tuturor fărădelegilor pe care le-ați făcut.
44Și veți ști că Eu sunt Domnul, când Mă voi purta cu voi având în vedere Numele Meu și nicidecum după purtarea voastră rea, nici după faptele voastre stricate, casa lui Israel, zice Domnul Dumnezeu.”
45Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
Împotriva Ierusalimului şi a amoniţilor
46„Fiul omului, întoarce-ți fața spre miazăzi și vorbește împotriva locurilor de miazăzi! Prorocește împotriva pădurii din câmpiile de miazăzi!
47Spune pădurii de la miazăzi: „Ascultă cuvântul Domnului! Așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Iată, voi aprinde un foc în tine, care va mistui orice copac verde și orice copac uscat: nimeni nu va putea stinge flacăra aprinsă, și totul va fi ars de ea, de la miazăzi până la miazănoapte.
48Și orice făptură va vedea că eu, Domnul, l-am aprins și nu se va stinge nicidecum!”
49Eu am zis: „Ah! Doamne Dumnezeule! Ei zic despre mine: „Omul acesta face întruna la pilde!”