Cele zece urgii
1Domnul a zis lui Moise: „Iată că te fac Dumnezeu pentru faraon; și fratele tău, Aaron, va fi prorocul tău.
2Tu vei spune tot ce-ți voi porunci Eu, iar fratele tău, Aaron, va vorbi lui faraon, ca să lase pe copiii lui Israel să plece din țara lui.
3Eu voi împietri inima lui faraon, și Îmi voi înmulți semnele și minunile în țara Egiptului.
4Totuși, faraon n-are să v-asculte. Apoi Îmi voi întinde mâna asupra Egiptului și voi scoate din țara Egiptului oștile Mele, pe poporul Meu, pe copiii lui Israel, prin mari judecăți.
5Egiptenii vor cunoaște că Eu sunt Domnul, când Îmi voi întinde mâna asupra Egiptului și când voi scoate din mijlocul lor pe copiii lui Israel.”
6Moise și Aaron au făcut ce le poruncise Domnul: așa au făcut.
7Moise era în vârstă de optzeci de ani, iar Aaron de optzeci și trei de ani, când au vorbit lui faraon.
8Domnul a zis lui Moise și lui Aaron:
Moise şi Aaron fac minuni
9„Dacă vă va vorbi faraon și vă va zice: „Faceți o minune!”, să zici lui Aaron: „Ia-ți toiagul și aruncă-l înaintea lui faraon. Și toiagul se va preface într-un șarpe.”
10Moise și Aaron s-au dus la faraon și au făcut cum poruncise Domnul. Aaron și-a aruncat toiagul înaintea lui faraon și înaintea slujitorilor lui; și toiagul s-a prefăcut într-un șarpe.
11Dar faraon a chemat pe niște înțelepți și pe niște vrăjitori, și vrăjitorii Egiptului au făcut și ei la fel prin vrăjitoriile lor.
12Toți și-au aruncat toiegele, și s-au prefăcut în șerpi. Dar toiagul lui Aaron a înghițit toiegele lor.
13Inima lui faraon s-a împietrit și n-a ascultat de Moise și de Aaron, după cum spusese Domnul.
Cea dintâi urgie: prefacerea apei în sânge
14Domnul a zis lui Moise: „Faraon are inima împietrită: nu vrea să lase poporul să plece.
15Du-te la faraon dis-de-dimineață, când are să iasă să se ducă la apă, și să te înfățișezi înaintea lui pe malul râului. Să-ți iei în mână toiagul care a fost prefăcut în șarpe,
16și să zici lui faraon: „Domnul Dumnezeul evreilor m-a trimis la tine să-ți spun: „Lasă pe poporul Meu să plece ca să-Mi slujească în pustiu. Dar iată că până acum n-ai ascultat.
17Acum, așa vorbește Domnul: „Iată cum vei cunoaște că Eu sunt Domnul. Am să lovesc apele râului cu toiagul din mâna mea; și ele se vor preface în sânge.
18Peștii din râu vor pieri, râul se va împuți, așa că le va fi greață egiptenilor să bea din apa râului.”
19Domnul a zis lui Moise: „Spune lui Aaron: „Ia-ți toiagul și întinde-ți mâna peste apele egiptenilor, peste râurile lor, peste pâraiele lor, peste iazurile lor și peste toate bălțile lor. Ele se vor preface în sânge; și va fi sânge în toată țara Egiptului, atât în vasele de lemn, cât și în vasele de piatră.”
20Moise și Aaron au făcut cum le poruncise Domnul. Aaron a ridicat toiagul și a lovit apele râului, sub ochii lui faraon și sub ochii slujitorilor lui; și toate apele râului s-au prefăcut în sânge.
21Peștii din râu au pierit, râul s-a împuțit, așa că egiptenii nu mai puteau să bea apa râului, și a fost sânge în toată țara Egiptului.
22Dar vrăjitorii Egiptului au făcut și ei la fel prin vrăjitoriile lor. Inima lui faraon s-a împietrit și n-a ascultat de Moise și de Aaron, după cum spusese Domnul.
23Faraon s-a întors de la râu și s-a dus acasă; dar nu și-a pus la inimă aceste lucruri.
24Toți egiptenii au săpat în împrejurimile râului ca să găsească apă de băut; căci nu puteau să bea din apa râului.
25Au trecut șapte zile, după ce a lovit Domnul, râul.