Cetăţile de scăpare
1După ce Domnul Dumnezeul tău va nimici toate neamurile acelea a căror țară ți-o dă Domnul Dumnezeul tău, după ce le vei izgoni și vei locui în cetățile și în casele lor,
2să desparți trei cetăți în mijlocul țării pe care ți-o dă în stăpânire Domnul Dumnezeul tău.
3Să faci drumuri și să împarți în trei părți ținutul țării pe care ți-o va da ca moștenire Domnul Dumnezeul tău. Să faci așa, pentru ca orice ucigaș să poată fugi în cetățile acestea.
4Legea aceasta să fie pentru ucigașul care va fugi acolo ca să-și scape viața, când va omorî fără voie pe aproapele său, fără să-i fi fost vrăjmaș mai înainte.
5Așa, de pildă, un om se va duce să taie lemne în pădure cu un alt om; ridică securea cu mâna, ca să taie copacul, fierul scapă din coadă, lovește pe tovarășul său și-l omoară. Atunci el să fugă într-una din cetățile acestea ca să-și scape viața;
6pentru ca nu cumva răzbunătorul sângelui, aprins de mânie și urmărind pe ucigaș, să-l ajungă, fiind prea lung drumul, și să lovească de moarte pe cel ce nu era vinovat de moarte, fiindcă mai înainte nu fusese vrăjmaș aproapelui său.
7De aceea îți dau porunca aceasta: Să desparți trei cetăți.
8Când Domnul Dumnezeul tău îți va lărgi hotarele, cum a jurat părinților tăi, și-ți va da toată țara pe care a făgăduit părinților tăi că ți-o va da,
9– numai să păzești și să împlinești toate aceste porunci pe care ți le dau astăzi, ca să iubești pe Domnul Dumnezeul tău și să umbli întotdeauna pe căile Lui – atunci să mai adaugi trei cetăți la cele trei,
10pentru ca să nu fie vărsat sângele celui nevinovat în mijlocul țării pe care ți-o dă de moștenire Domnul Dumnezeul tău, și astfel să fii vinovat de omor.
11Dar dacă un om fuge într-una din aceste cetăți, după ce a întins lațuri aproapelui său din vrăjmășie împotriva lui, după ce s-a aruncat asupra lui și l-a lovit așa încât i-a pricinuit moartea,
12bătrânii din cetatea lui să trimită să-l prindă și să-l dea în mâinile răzbunătorului sângelui, ca să moară.
13Să n-ai milă de el și să ștergi din Israel sângele celui nevinovat, ca să fii fericit.
Martorii mincinoşi
14Să nu muți hotarele aproapelui tău, puse de strămoșii tăi, în moștenirea pe care vei avea-o în țara pe care ți-o dă în stăpânire Domnul Dumnezeul tău.
15Un singur martor nu va fi deajuns împotriva unui om, ca să adeverească vreo nelegiuire sau vreun păcat oarecare; un fapt nu va putea fi întemeiat decât pe mărturia a doi sau trei martori.
16Când un martor mincinos se va ridica împotriva cuiva ca să-l învinuiască de vreo nelegiuire,
17cei doi oameni cu pricina să se înfățișeze înaintea Domnului, înaintea preoților și judecătorilor care vor fi atunci în slujbă.
18Judecătorii să facă cercetări amănunțite. Dacă se va afla că martorul acela este un martor mincinos și că a făcut o mărturisire mincinoasă împotriva fratelui său,
19atunci să-i faceți cum avea el de gând să facă fratelui său. Să scoți astfel răul din mijlocul tău.
20În felul acesta, ceilalți vor auzi și se vor teme și nu se va mai face o faptă așa de nelegiuită în mijlocul tău.
21Să n-ai nicio milă, ci să ceri: viață pentru viață, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior.