Anul de iertare
1La fiecare șapte ani, să dai iertare.
2Și iată cum se va face iertarea. Când se va vesti iertarea în cinstea Domnului, orice creditor, care va fi împrumutat pe aproapele său, să-i ierte împrumutul, să nu silească pe aproapele său și pe fratele său să-i plătească datoria.
3Vei putea să silești pe străin să-ți plătească; dar să ierți ce ai la fratele tău.
4Totuși la tine să nu fie niciun sărac, căci Domnul te va binecuvânta în țara pe care ți-o va da de moștenire Domnul Dumnezeul tău;
5numai să asculți de glasul Domnului Dumnezeului tău împlinind cu scumpătate toate aceste porunci pe care ți le dau astăzi.
6Domnul Dumnezeul tău te va binecuvânta, cum ți-a spus, așa încât vei da cu împrumut multor neamuri, dar tu nu vei lua cu împrumut de la ele; tu vei stăpâni peste multe neamuri, dar ele nu vor stăpâni peste tine.
7Dacă va fi la tine vreun sărac dintre frații tăi, în vreuna din cetățile tale, în țara pe care ți-o dă Domnul Dumnezeul tău, să nu-ți împietrești inima și să nu-ți închizi mâna înaintea fratelui tău celui lipsit.
8Ci să-i deschizi mâna, și să-l împrumuți cu ce-i trebuie ca să facă față nevoilor lui.
9Vezi să nu fii așa de rău ca să zici în inima ta: „Ah! se apropie anul al șaptelea, anul iertării!” Vezi să n-ai un ochi fără milă pentru fratele tău cel lipsit și să nu-i dai. Căci atunci el ar striga către Domnul împotriva ta, și te-ai face vinovat de un păcat:
10ci să-i dai și să nu dai cu părere de rău în inimă; căci pentru aceasta te va binecuvânta Domnul Dumnezeul tău în toate lucrările de care te vei apuca.
11Întotdeauna vor fi săraci în țară; de aceea îți dau porunca aceasta: „Să-ți deschizi mâna față de fratele tău, față de sărac și față de cel lipsit din țara ta.”
Slobozirea robilor cumpăraţi
12Dacă unul din frații tăi evrei, bărbat sau femeie, se vinde ție, să-ți slujească șase ani; dar în anul al șaptelea, să-i dai drumul de la tine și să fie slobod.
13Și când îi vei da drumul ca să se ducă de la tine, să nu-i dai drumul cu mâna goală;
14să-i dai daruri din cireada ta, din aria ta, din teascul tău, din ce vei avea prin binecuvântarea Domnului Dumnezeului tău.
15Să-ți aduci aminte că și tu ai fost rob în țara Egiptului și că Domnul Dumnezeul tău te-a răscumpărat: de aceea îți dau astăzi porunca aceasta.
16Dacă însă robul tău îți va zice: „Nu vreau să ies de la tine” – pentru că te iubește pe tine și casa ta, și se simte bine la tine –
17atunci să iei o sulă și să-i găurești urechea de ușă, și să-ți fie rob pentru totdeauna. Tot așa să faci și cu roaba ta.
18Să nu-ți pară rău când îl vei lăsa să plece slobod de la tine, căci ți-a slujit șase ani, ceea ce face de două ori cât simbria unui om tocmit cu plată; și Domnul Dumnezeul tău te va binecuvânta în tot ce vei face.
Sfinţirea întâiului născut din vite
19Să închini Domnului Dumnezeului tău pe orice întâi născut de parte bărbătească din cireada și turma ta. Să nu muncești cu întâiul născut al vacii tale, să nu tunzi pe întâiul născut al oilor tale.
20Să-l mănânci în fiecare an, tu și familia ta, înaintea Domnului Dumnezeului tău în locul pe care-l va alege El.
21Dacă are vreun cusur, dacă este șchiop sau orb, sau are vreo meteahnă trupească, să nu-l aduci ca jertfă Domnului Dumnezeului tău.
22Să-l mănânci în cetățile tale: cel ce va fi necurat și cel ce va fi curat vor putea să-l mănânce amândoi, cum se mănâncă acum căprioara sau cerbul.
23Numai sângele să nu i-l mănânci, ci să-l verși pe pământ ca apa.