Ionatan şi David
1David sfârșise de vorbit cu Saul. Și de atunci sufletul lui Ionatan s-a alipit de sufletul lui David, și Ionatan l-a iubit ca pe sufletul din el.
2În aceeași zi, Saul a oprit pe David și nu l-a lăsat să se întoarcă în casa tatălui său.
3Ionatan a făcut legământ cu David, pentru că-l iubea ca pe sufletul lui.
4A scos mantaua pe care o purta, ca s-o dea lui David; și i-a dat hainele sale, chiar sabia, arcul și cingătoarea lui.
5David se ducea și izbutea oriunde-l trimitea Saul; a fost pus de Saul în fruntea oamenilor de război și era plăcut întregului popor, chiar și slujitorilor lui Saul.
Cântarea de biruinţă a femeilor
6Pe când veneau ei, la întoarcerea lui David de la omorârea filisteanului, femeile au ieșit din toate cetățile lui Israel înaintea împăratului Saul, cântând și jucând, în sunetul timpanelor și lăutelor și scoțând strigăte de bucurie.
7Femeile care cântau își răspundeau unele altora și ziceau: „Saul a bătut miile lui, iar David zecile lui de mii.”
8Saul s-a mâniat foarte tare și nu i-a plăcut vorba aceasta. El a zis: „Lui David îi dau zece mii și mie-mi dau mii! Nu-i mai lipsește decât împărăția.”
9Și din ziua aceea, Saul a privit cu ochi răi pe David.
10A doua zi, duhul cel rău, trimis de Dumnezeu, a apucat pe Saul, care s-a înfuriat în mijlocul casei. David cânta, ca și în celelalte zile, și Saul era cu sulița în mână.
11Saul a ridicat sulița, zicându-și în sine: „Voi pironi pe David de perete.” Dar David s-a ferit de el de două ori.
12Saul se temea de David, pentru că Domnul era cu David și Se depărtase de la el.
13L-a îndepărtat de lângă el și l-a pus mai mare peste o mie de oameni. David ieșea și intra în fruntea poporului;
14izbutea în tot ce făcea, și Domnul era cu el.
15Saul, văzând că izbutea întotdeauna, se temea de el;
16dar tot Israelul și Iuda iubeau pe David, pentru că ieșea și intra în fruntea lor.
David, ginerele împăratului
17Saul a zis lui David: „Iată, îți voi da de nevastă pe fiica mea cea mai mare, Merab: numai să-mi slujești cu vitejie și să porți războaiele Domnului.” Dar Saul își zicea: „Nu vreau să-mi pun mâna mea pe el, ci mâna filistenilor să fie asupra lui.”
18David a răspuns lui Saul: „Cine sunt eu și ce este viața mea, ce este familia tatălui meu în Israel, ca să fiu ginerele împăratului?”
19Venind vremea când Merab, fata lui Saul, avea să fie dată lui David, ea a fost dată de nevastă lui Adriel, din Mehola.
20Mical, fata lui Saul, iubea pe David. Au spus lui Saul, și lucrul i-a plăcut.
21El își zicea: „I-o voi da ca să-i fie o cursă și să cadă sub mâna filistenilor.” Și Saul a zis lui David pentru a doua oară: „Astăzi îmi vei fi ginere.”
22Saul a dat slujitorilor săi următoarea poruncă: „Vorbiți în taină lui David și spuneți-i: „Iată că împăratul e binevoitor față de tine și toți slujitorii lui te iubesc; fii acum ginerele împăratului.”
23Slujitorii lui Saul au spus aceste lucruri la urechile lui David. Și David a răspuns: „Credeți că este ușor să fii ginerele împăratului? Eu sunt un om sărac și de puțină însemnătate.”
24Slujitorii lui Saul i-au spus ce răspunsese David.
25Saul a zis: „Așa să vorbiți lui David: „Împăratul nu cere nicio zestre; ci dorește o sută de prepuțuri de ale filistenilor, ca să-și răzbune pe vrăjmașii lui.” Saul avea de gând să facă pe David să cadă în mâinile filistenilor.
26Slujitorii lui Saul au spus aceste cuvinte lui David, și David a primit ce i se ceruse, pentru ca să fie ginerele împăratului. Înainte de vremea hotărâtă,
27David s-a sculat, a plecat cu oamenii lui și a ucis două sute de oameni dintre filisteni, le-a adus prepuțurile și a dat împăratului numărul întreg, ca să fie ginerele împăratului. Atunci Saul i-a dat de nevastă pe fiica sa Mical.
28Saul a văzut și a înțeles că Domnul era cu David; și fiica sa Mical iubea pe David.
29Saul s-a temut din ce în ce mai mult de David și toată viața i-a fost vrăjmaș.
30Domnitorii filistenilor ieșeau la luptă; și ori de câte ori ieșeau, David avea mai multă izbândă decât toți slujitorii lui Saul, și numele lui a ajuns foarte vestit.