Mutarea chivotului şi cortului
1Atunci împăratul Solomon a adunat la el, la Ierusalim, pe bătrânii lui Israel și pe toate căpeteniile semințiilor, pe căpeteniile familiilor copiilor lui Israel, ca să mute din cetatea lui David, adică Sionul, chivotul legământului Domnului.
2Toți bărbații lui Israel s-au strâns la împăratul Solomon, în luna lui Etanim, care este a șaptea lună, în timpul praznicului.
3Când au venit toți bătrânii lui Israel, preoții au ridicat chivotul.
4Au adus chivotul Domnului, Cortul întâlnirii și toate uneltele sfinte care erau în Cort: preoții și leviții le-au adus.
5Împăratul Solomon și toată adunarea lui Israel chemată la el au stat înaintea chivotului. Au jertfit oi și boi, care n-au putut fi nici numărați, nici socotiți, din pricina mulțimii lor.
6Preoții au dus chivotul legământului Domnului la locul lui, în Locul Preasfânt al Casei, în Sfânta Sfintelor, sub aripile heruvimilor.
7Căci heruvimii aveau aripile întinse peste locul chivotului și acopereau chivotul și drugii lui pe deasupra.
8Se dăduse drugilor o așa lungime încât capetele lor se vedeau din Locul Sfânt dinaintea Locului Preasfânt, dar nu se vedeau de afară. Ei au fost acolo până în ziua de azi.
9În chivot nu erau decât cele două table de piatră, pe care le-a pus Moise în el la Horeb, când a făcut Domnul legământ cu copiii lui Israel, la ieșirea lor din țara Egiptului.
10În clipa când au ieșit preoții din Locul Sfânt, norul a umplut Casa Domnului.
11Preoții n-au putut să rămână acolo să facă slujba, din pricina norului; căci slava Domnului umpluse Casa Domnului.
Solomon binecuvântează adunarea
12Atunci Solomon a zis: „Domnul a zis că vrea să locuiască în întuneric!
13Eu am zidit o Casă care va fi locuința Ta, un loc unde vei locui pe vecie!”
14Împăratul și-a întors fața și a binecuvântat pe toată adunarea lui Israel. Toată adunarea lui Israel era în picioare.
15Și el a zis: „Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israel care a vorbit cu gura Lui tatălui meu, David, și care împlinește, prin puterea Lui, ce spusese, când a zis:
16„Din ziua când am scos din Egipt pe poporul Meu, Israel, n-am ales nicio cetate dintre toate semințiile lui Israel ca să Mi se zidească în ea o Casă unde să locuiască Numele Meu, ci am ales pe David să împărățească peste poporul Meu, Israel!”
17Tatăl meu, David, avea de gând să zidească o Casă Numelui Domnului Dumnezeului lui Israel.
18Și Domnul a zis tatălui meu David: „Fiindcă ai avut de gând să zidești o Casă Numelui Meu, bine ai făcut că ai avut acest gând.
19Numai că nu tu vei zidi Casa; ci fiul tău ieșit din trupul tău, va zidi Casa Numelui Meu.”
20Domnul a împlinit cuvintele pe care le rostise. Eu m-am ridicat în locul tatălui meu, David, și am șezut pe scaunul de domnie al lui Israel, cum vestise Domnul, și am zidit casa Numelui Domnului Dumnezeului lui Israel.
21Am rânduit un loc pentru chivot, unde este legământul Domnului, legământul pe care l-a făcut El cu părinții noștri, când i-a scos din țara Egiptului.”
Rugăciunea lui Solomon
22Solomon s-a așezat înaintea altarului Domnului, în fața întregii adunări a lui Israel. Și-a întins mâinile spre cer,
23și a zis: „Doamne Dumnezeul lui Israel! Nu este Dumnezeu ca Tine, nici sus în ceruri, nici jos pe pământ: Tu ții legământul și îndurarea față de robii Tăi, care umblă înaintea Ta din toată inima lor!
24Astfel, ai ținut cuvântul dat robului tău David, tatăl meu; și ce ai spus cu gura Ta împlinești în ziua aceasta cu puterea Ta.
25Acum, Doamne Dumnezeul lui Israel, ține făgăduința pe care ai făcut-o tatălui meu, David, când ai zis: „Nu vei fi lipsit niciodată înaintea Mea de un urmaș care să șadă pe scaunul de domnie al lui Israel, numai fiii tăi să ia seama la calea lor și să umble înaintea Mea, cum ai umblat tu înaintea Mea.”
26O, Dumnezeul lui Israel, împlinească-se făgăduința pe care ai făcut-o robului Tău David, tatăl meu!
27Dar ce! Va locui oare cu adevărat Dumnezeu pe pământ? Iată că cerurile și cerurile cerurilor nu pot să Te cuprindă: cu cât mai puțin Casa aceasta pe care Ți-am zidit-o eu!
28Totuși, Doamne Dumnezeul meu, ia aminte la rugăciunea robului Tău și la cererea lui, ascultă strigătul și rugăciunea pe care Ți-o face astăzi robul Tău.
29Ochii Tăi să fie zi și noapte deschiși asupra Casei acesteia, asupra locului despre care ai zis: „Acolo va fi Numele Meu!” Ascultă rugăciunea pe care Ți-o face robul Tău în locul acesta.
30Binevoiește și ascultă cererea robului Tău și a poporului Tău, Israel, când se vor ruga în locul acesta! Ascultă-i din locul locuinței Tale, din ceruri, ascultă-i și iartă-i!
31Dacă va păcătui cineva împotriva aproapelui său și va fi silit să facă un jurământ și va veni să jure înaintea altarului Tău, în Casa aceasta –
32ascultă-l din ceruri, lucrează și fă dreptate robilor Tăi; osândește pe cel vinovat și întoarce vina purtării lui asupra capului lui; dă dreptate celui nevinovat și fă-i după nevinovăția lui!
33Când poporul Tău, Israel, va fi bătut de vrăjmaș, pentru că a păcătuit împotriva Ta: dacă se vor întoarce la Tine și vor da slavă Numelui Tău, dacă Îți vor face rugăciuni și cereri în Casa aceasta –
34ascultă-i din ceruri, iartă păcatul poporului Tău, Israel, și întoarce-i în țara pe care ai dat-o părinților lor!
35Când se va închide cerul și nu va fi ploaie, din pricina păcatelor făcute de ei împotriva Ta: dacă se vor ruga în locul acesta și vor da slavă Numelui Tău și dacă se vor abate de la păcatele lor, pentru că-i vei pedepsi –
36ascultă-i din ceruri, iartă păcatul robilor Tăi și al poporului Tău, Israel, învață-l calea cea bună pe care trebuie să umble și să trimiți ploaie pe pământul pe care l-ai dat de moștenire poporului Tău!
37Când foametea, ciuma, rugina, tăciunele, lăcustele, de un fel sau altul, vor fi în țară, când vrăjmașul va împresura pe poporul Tău în țara lui, în cetățile lui, când vor fi urgii sau boli de orice fel:
38dacă un om, dacă tot poporul Tău, Israel, va face rugăciuni și cereri, și fiecare își va cunoaște mustrarea cugetului lui și va întinde mâinile spre casa aceasta –
39ascultă-l din ceruri, din locul locuinței Tale, și iartă-l; lucrează și răsplătește fiecăruia după căile lui, Tu care cunoști inima fiecăruia, căci numai Tu cunoști inima tuturor copiilor oamenilor,
40ca să se teamă de Tine în tot timpul cât vor trăi în țara pe care ai dat-o părinților noștri!
41Când străinul, care nu este din poporul Tău, Israel, va veni dintr-o țară depărtată, pentru Numele Tău,
42căci se va ști că Numele Tău este mare, mâna Ta este tare și brațul Tău este întins, când va veni să se roage în Casa aceasta, –
43ascultă-l din ceruri, din locul locuinței Tale, și dă străinului aceluia tot ce-Ți va cere, pentru ca toate popoarele pământului să cunoască Numele Tău, să se teamă de Tine, ca și poporul Tău, Israel, și să știe că Numele Tău este chemat peste Casa aceasta pe care am zidit-o eu!
44Când poporul Tău va ieși la luptă împotriva vrăjmașului său, urmând calea pe care i-o vei porunci Tu: dacă vor face rugăciuni Domnului, cu privirile întoarse spre cetatea pe care ai ales-o Tu și spre Casa pe care am zidit-o eu Numelui Tău –
45ascultă din ceruri rugăciunile și cererile lor și fă-le dreptate!
46Când vor păcătui împotriva Ta – căci nu este om care să nu păcătuiască – și Te vei mânia împotriva lor și-i vei da în mâna vrăjmașului, care-i va duce robi într-o țară vrăjmașă, depărtată sau apropiată:
47dacă se vor coborî în ei înșiși, în țara unde vor fi robi, dacă se vor întoarce la Tine și-Ți vor face cereri în țara celor ce-i vor duce în robie și vor zice: „Am păcătuit, am săvârșit fărădelegi, am făcut rău!”;
48dacă se vor întoarce la Tine din toată inima lor și din tot sufletul lor, în țara vrăjmașilor lor care i-au luat robi, dacă-Ți vor face rugăciuni cu privirile întoarse spre țara lor, pe care ai dat-o părinților lor, spre cetatea pe care ai ales-o și spre Casa pe care am zidit-o eu Numelui Tău –
49ascultă din ceruri, din locul locuinței Tale, rugăciunile și cererile lor: și fă-le dreptate;
50iartă poporului Tău păcatele lui și toate fărădelegile făcute împotriva Ta; trezește mila celor ce-i vor ține robi, ca să se îndure de ei,
51căci sunt poporul Tău și moștenirea Ta, și Tu i-ai scos din Egipt, din mijlocul unui cuptor de fier!
52Ochii Tăi să fie deschiși la cererea robului Tău și la cererea poporului Tău, Israel, ca să-i asculți în tot ce-Ți vor cere!
53Căci Tu i-ai ales din toate celelalte popoare ale pământului, ca să faci din ei moștenirea Ta, cum ai spus prin robul Tău Moise, când ai scos din Egipt pe părinții noștri, Doamne Dumnezeule!”
54Când a isprăvit Solomon de spus Domnului toată rugăciunea aceasta și cererea aceasta, s-a sculat dinaintea altarului Domnului, unde îngenunchease cu mâinile întinse spre cer.
55Și, stând în picioare, a binecuvântat cu glas tare toată adunarea lui Israel, zicând:
56„Binecuvântat să fie Domnul, care a dat odihnă poporului Său, Israel, după toate făgăduințele Lui! Din toate bunele cuvinte pe care le rostise prin robul Său Moise, niciunul n-a rămas neîmplinit.
57Domnul Dumnezeul nostru să fie cu noi, cum a fost cu părinții noștri; să nu ne părăsească și să nu ne lase,
58ci să ne plece inimile spre El, ca să umblăm în toate căile Lui și să păzim poruncile Lui, legile Lui și rânduielile Lui, pe care le-a poruncit părinților noștri!
59Cuvintele acestea, cuprinse în cererile mele înaintea Domnului, să fie zi și noapte înaintea Domnului Dumnezeului nostru și să facă în tot timpul dreptate robului Său și poporului Său, Israel,
60pentru ca toate popoarele pământului să poată cunoaște că Domnul este Dumnezeu și că nu este alt Dumnezeu afară de El!
61Inima voastră să fie în totul a Domnului Dumnezeului nostru, cum este astăzi, ca să urmați legile Lui și să păziți poruncile Lui.”
Sfinţirea Templului
62Împăratul și tot Israelul împreună cu el au adus jertfe înaintea Domnului.
63Solomon a înjunghiat douăzeci și două de mii de boi și o sută douăzeci de mii de oi pentru jertfa de mulțumire pe care a adus-o Domnului. Așa a făcut împăratul și toți copiii lui Israel sfințirea Casei Domnului.
64În ziua aceea, împăratul a sfințit mijlocul curții, care este înaintea Casei Domnului; căci acolo a adus arderile de tot, darurile de mâncare și grăsimile jertfelor de mulțumire, pentru că altarul de aramă care este înaintea Domnului era prea mic ca să cuprindă arderile de tot, darurile de mâncare și grăsimile jertfelor de mulțumire.
65Solomon a prăznuit atunci sărbătoarea, și tot Israelul a prăznuit împreună cu el. O mare mulțime, venită de la împrejurimile Hamatului până la pârâul Egiptului, s-a strâns înaintea Domnului Dumnezeului nostru, timp de șapte zile și alte șapte zile, adică paisprezece zile.
66În ziua a opta, a dat drumul poporului. Și ei au binecuvântat pe împărat și s-au dus în corturile lor, veseli și cu inima mulțumită pentru tot binele pe care-l făcuse Domnul robului Său David și poporului Său, Israel.